Unii ar folosi portalurile ca să ajungă în spaţiu, alţii le-ar folosi pentru “necurate” (furt, “dispariţia” politicienilor) şi pentru transport rapid. Titi ar vrea să ajungă la prăjitură, însă nu ştie că aceasta e o minciună. Dan şi-ar – mă scuzaţi – suge-o singur, dar pe de altă parte ar face şi farse prietenilor.

Câştigătorul, însă, e comentariul

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Câştigătorul Portal

Cum comentezi? Câştigătorul Portal

Mai apoi, când Sebi a dat la un concurs Anno 2070, m-a mâncat foarte tare să şi particip cu un răspuns la întrebarea “Care e cel mai tare joc din toate timpurile?”, însă n-am mai făcut-o, parte pentru că oricum voiam să scriu un post pe tema asta, parte pentru că nu mă atrage deloc, da’ chiar deloc, Anno 2070.

Răspund acum, însă:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Să începem să gândim cu portaluri

Cum comentezi? Să începem să gândim cu portaluri

Să moară Cicÿ, ăsta a fost unul dintre momentele alea în care mi-a fost aproape imposibil să iau o decizie. Am ales un câştigător, că doar un premiu am de dat, însă am învăţat două chestii:

1. îmi place să fac concursuri cu jocuri, pentru că găsesc printre cititori oameni faini, cel puţin la fel de gameri ca mine, deci voi face şi altele, cât de curând;
şi
2. începând cu data viitoare nu mai dau doar un singur premiu, pentru că e prea greu de ales un singur câştigător.

Mi-au plăcut absolut toate comentariile pe care le-am primit. Au fost opt participanţi, aproape fiecare dintre ei trezindu-mi amintiri de mult uitate, despre care nu m-aş fi gândit niciodată că pot fi condiţionate de jocuri video. Şi asta o zic conştientizând 100% că sună mai patetic ca o manea proastă – ăsta e, însă, adevărul. În ordinea numerelor de pe tricou:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Concursul cu Mirror’s Edge şi alte cele

Cum comentezi? Concursul cu Mirror’s Edge şi alte cele

Ca să vă explic despre ce vorbesc, în caz că nu cunoaşteţi jocul: Mirror’s Edge e un fel de First Person Shooter, doar că nu e foarte shooter, ci e un fel de platformer 3D. First Person Parkour, mai exact, căci exact asta faci: fugi de ceva autoritate pe acoperişurile blocurilor, pe ţevi şi scări, prin clădiri, birouri şi ferestre – totul din perspectiva persoanei I (evident, nu vorbesc despre ONG-ul cu acelaşi nume). Mai exact:

http://www.youtube.com/watch?v=EEMZkXizp3s

Mi l-am cumpărat de pe Steam, acum două săptămâni, bucuros nevoie mare că mi-am amintit de el. Atât de bucuros, încât am luat o copie în plus, să am de dat. Aşadar,

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Mirror’s Edge

Cum comentezi? Mirror’s Edge

Merg foarte bine jocurile 3rd Person – adică alea la persoana a treia, pentru cei bolnavi de englezită.

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Controllerul XBOX360 e mană cerească

Cum comentezi? Controllerul XBOX360 e mană cerească

Ştiţi ce-am făcut în ultimul timp, de n-am mai scris nimic pe-aici? M-am jucat. M-am jucat de parcă mâine s-ar termina toate jocurile. M-am jucat de parcă aş fi avut computerul doar împrumut şi ar fi trebuit să-l dau înapoi. M-am jucat de parcă m-aş însura şi după aia n-aş mai avea voie timp. Oh…

În ultimii ani am lăsat-o tare moale cu jocurile PC. Practic, niciodată n-am făcut din ele un job full-time, precum unii dintre prietenii mei despre care cred că şi acum, şapte ani mai târziu, joacă World of Warcraft în draci. Parţial din motivul că n-am răbdare cu ele dacă nu au o poveste mişto; parţial pentru că o grămadă dintre cele mai iubite jocuri îmi cer prea mult efort intelectual (până la urmă, mă joc ca să mă relaxez, nu să stau şapte ore să sap după minereuri sau să creez o tactică de netăgăduit pentru mutarea trupelor D şi F pe teritoriul inamic) – singurul RPG, de exemplu, pe care l-am jucat mai mult de 12 ore a fost Fallout: New Vegas, în rest maxim o oră-două, indiferent ce nume mari aş fi avut în faţă: Morrowind, Oblivion, WoW, EVE, Fallout 3 etc; şi motivul cel mai important, probabil, e că niciodată n-am avut un computer de ultimă generaţie, întotdeauna jucând jocurile mişto cu doi-trei-patru ani întârziere.

Ceea ce s-a schimbat acum vreo două luni, când m-a luat febra Black Friday-ului şi mi-am luat computer nou, aproape puternic. Adică nu mi-e ruşine deloc cu el, doar plăcii video nu i-ar strica un upgrade, da’ nu e musai încă. Eveniment căruia i s-a adăugat şi nebunia reducerilor de Crăciun, anume nebunia de pe Steam, de m-am procopsit cu absolut toată seria GTA, seria Counter Strike, cele 2 Portal-uri, Q.U.B.E. şi câteva mărunţişuri. Mai exact, am 49 de titluri în contul meu Steam, în schimbul a bani de pizza. Ceea ce e bine, merg perfect cu cumpărăturile recente din Android Market.

Cu ce mi-am pierdut timpul:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Jocoii vechi şi noi

Cum comentezi? Jocoii vechi şi noi

Ce mi-a plăcut tare (preţurile de lângă ele sunt de azi, e posibil să se schimbe între timp):

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Am găsit nişte jocuri mişto de Android

Cum comentezi? Am găsit nişte jocuri mişto de Android

Cum comentezi? Concurs de bătaie pe PlayStation

Tablele sunt, însă, singurul joc pe care nu-l joci pentru niciunul din motivele de mai sus. Serios, urmăriţi orice meci de table de la scara blocului. Toată lumea joacă pentru “a-i scoate tablele din cap” celuilalt jucător.

Cum comentezi? De ce jucăm table?

Astăzi, însă, vă prezint trei jocuri micuţe, relaxante, simple, care mi-au plăcut în ultimii ani. Toate trei pot fi rulate şi de o joanghină de laptop mai vechi fără probleme. În ordine pur alfabetică, cu clipuri:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Trei jocuri mişto (de jucat chiar şi la servici)

Cum comentezi? Trei jocuri mişto (de jucat chiar şi la servici)