Ştiţi ce-am făcut în ultimul timp, de n-am mai scris nimic pe-aici? M-am jucat. M-am jucat de parcă mâine s-ar termina toate jocurile. M-am jucat de parcă aş fi avut computerul doar împrumut şi ar fi trebuit să-l dau înapoi. M-am jucat de parcă m-aş însura şi după aia n-aş mai avea voie timp. Oh…

În ultimii ani am lăsat-o tare moale cu jocurile PC. Practic, niciodată n-am făcut din ele un job full-time, precum unii dintre prietenii mei despre care cred că şi acum, şapte ani mai târziu, joacă World of Warcraft în draci. Parţial din motivul că n-am răbdare cu ele dacă nu au o poveste mişto; parţial pentru că o grămadă dintre cele mai iubite jocuri îmi cer prea mult efort intelectual (până la urmă, mă joc ca să mă relaxez, nu să stau şapte ore să sap după minereuri sau să creez o tactică de netăgăduit pentru mutarea trupelor D şi F pe teritoriul inamic) – singurul RPG, de exemplu, pe care l-am jucat mai mult de 12 ore a fost Fallout: New Vegas, în rest maxim o oră-două, indiferent ce nume mari aş fi avut în faţă: Morrowind, Oblivion, WoW, EVE, Fallout 3 etc; şi motivul cel mai important, probabil, e că niciodată n-am avut un computer de ultimă generaţie, întotdeauna jucând jocurile mişto cu doi-trei-patru ani întârziere.

Ceea ce s-a schimbat acum vreo două luni, când m-a luat febra Black Friday-ului şi mi-am luat computer nou, aproape puternic. Adică nu mi-e ruşine deloc cu el, doar plăcii video nu i-ar strica un upgrade, da’ nu e musai încă. Eveniment căruia i s-a adăugat şi nebunia reducerilor de Crăciun, anume nebunia de pe Steam, de m-am procopsit cu absolut toată seria GTA, seria Counter Strike, cele 2 Portal-uri, Q.U.B.E. şi câteva mărunţişuri. Mai exact, am 49 de titluri în contul meu Steam, în schimbul a bani de pizza. Ceea ce e bine, merg perfect cu cumpărăturile recente din Android Market.

Cu ce mi-am pierdut timpul:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Jocoii vechi şi noi

Cum comentezi? Jocoii vechi şi noi

Ce mi-a plăcut tare (preţurile de lângă ele sunt de azi, e posibil să se schimbe între timp):

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Am găsit nişte jocuri mişto de Android

Cum comentezi? Am găsit nişte jocuri mişto de Android

Cum comentezi? Concurs de bătaie pe PlayStation

Tablele sunt, însă, singurul joc pe care nu-l joci pentru niciunul din motivele de mai sus. Serios, urmăriţi orice meci de table de la scara blocului. Toată lumea joacă pentru “a-i scoate tablele din cap” celuilalt jucător.

Cum comentezi? De ce jucăm table?

Astăzi, însă, vă prezint trei jocuri micuţe, relaxante, simple, care mi-au plăcut în ultimii ani. Toate trei pot fi rulate şi de o joanghină de laptop mai vechi fără probleme. În ordine pur alfabetică, cu clipuri:

Post lunguieţ, click aici pentru a-l citi pe tot: Trei jocuri mişto (de jucat chiar şi la servici)

Cum comentezi? Trei jocuri mişto (de jucat chiar şi la servici)

http://www.youtube.com/watch?v=-jBKKV2V8eU

Cum comentezi? Sindromul Duke Nukem

Conceput iniţial ca emulator open-source de SCUMM (engine-ul pe care au fost construite aventurile de la LucasArts – Monkey Island şi cele similare), softul suportă acum mult mai multe jocuri, majoritatea (toate?) fiind tot pe genul point-and-click. Indiferent că ai fişierele jocului în format MAC, PC, Amiga, Commodore sau mai ştiu eu ce sistem obscur, ScummVM ştie să le interpreteze şi să le ruleze. Şi aici vine partea interesantă: progrămelul e disponibil pentru aproape orice platformă existentă: de la Windows la Linux, de la iPhone la Atari, de la Symbian S60 la UIQ3, de la Playstation 2 la PSP, de la Dreamcast la Wii.

Şi mi l-am pus pe telefon (SE G900). Aplicaţia are 4mb instalată. Jocurile în sine sunt şi ele mici: MI1 are 4mb, MI2 are 9mb, Indiana Jones and the Last Crusade are 4mb. Bine, sunt şi jocuri mai mari: Indiana Jones and the Fate of the Atlantis, de exemplu, are 160mb, iar Broken Sword puţin peste 1GB. Da’ nu e panică, am card, hehe.

Jocurile rulează impecabil (logic, aş zice, de vreme ce telefonul are procesor la 208 MHz, iar când au fost scoase jocurile frecvenţa aceasta era doar un vis), iar controlul pointer-ului se face cu tasta multidirecţională sau cu tastele numerice, în general. În particular, eu folosesc din plin touch-screen-ul :D

Două screenshot-uri:

Concluzie: dacă ai un smartphone şi îţi plac jocurile de genul acesta, e un must-have.

Cum comentezi? Cum mă joc eu Monkey Island şi Indiana Jones pe telefon

Cum comentezi? A ieşit GTA IV pentru PC!

Poate vă amintiţi Serious Sam. Ştiţi, FPS-ul ăla în care nu trebuie să-ţi foloseşti prea mult creierul, ci doar să tragi în cârdurile de creaturi slinoase şi puturoase care tot vin şi vin şi se termină cam greu. Ca la curve.

Ei, cam aşa e şi L4D, doar că:

• Ai echipă formată din patru Supravieţuitori. Unul din ei eşti tu. În single player ceilalţi trei sunt controlaţi de computer, în multiplayer de alţi oameni.
• E mai bine gândit, mai bine structurat, hărţile sunt mai bine organizate.
• Cei patru se înţeleg între ei rapid, prin dialog şi comenzi vocale. Sort of.
• E cu fucking zombies! :D

Atmosfera e semi-sinistră, dat fiind că te afli într-un oraş în care doar tu şi echipa mai sunteţi vii pe bune, restul fiind nemorţi, cum ar veni. Grafica cred că e mişto tare, dar râşniţa mea nu-mi permite să fiu sigur de asta. În orice caz, jocul e construit pe engine-ul Source a celor de la Valve, deci pe lângă că arată bine, rulează cursiv şi pe sisteme mai puţin rachetă.

Infectaţii sunt de mai multe feluri:

• Horde – cei mai comuni zombie din joc, sunt mulţi şi proşti. Cu o singură împuşcătură din shotgun poţi omorî 2-3, dacă sunt poziţionaţi corect.
• Boomer – nişte fat fucks plini de zeamă verde. Dacă vomită pe tine, chestia asta va atrage o hoardă de Hordes (see what I did there?) pe tine. Dacă îi împuşti şi eşti prea aproape de ei, zeama cu care te vor împroşca va face acelaşi lucru. Păstrează distanţa.
• Hunter – un infectat foarte agil (gândiţi-vă la I Am Legend) care se caţără pe pereţi, sare din acoperiş în acoperiş şi, în principiu, e foarte enervant. Moare destul de uşor, dacă îl sesizezi din timp.
• Smoker – are o – atenţie, fetelor! – limbă foarte lungă, pe care şi-o întinde, te prinde cu ea şi te trage la el. I am the double entendre king. După ce moare, lasă în urmă un fum care te deranjează la văzut şi la vorbit. Logic.
• Tank – un fel de Hulk. E mare şi prost, trebuie să tragi în el mult şi cam atât. Nici abilitatea lui specială nu e chiar aşa de specială: aruncă cu chestii.
• Witch – nu m-am prins încă exact ce face, dar ştiu că nu e bine să o deranjezi. Suge viaţa din tine sau ceva de genul ăsta, cred, căci de fiecare dată când mă prindea, trebuia să mă bandajeze un coechipier.

Ce face jocul mişto e că se bazează pe jocul în echipă, chiar şi în single player. De exemplu, dacă eşti prins de un Hunter, nu mai ai ce face, doar să aştepţi să te salveze un coechipier. Dat fiind că nu poţi purta după tine decât un healing kit (sau, după cum îmi place mie să-i zic, pacheţel tămăduitor), trebuie să te îngrijeşti şi de coechipierii care sunt mai proşti şi mor mai repede şi de obicei ăsta-s eu :(. Dacă aproape moare un coechipier, trebuie resuscitat. Partea bună e că unul din personaje e gagică, deci e mai puţin gay în 1/3 din situaţii.

În multiplayer poţi juca fie ca Supravieţuitor, fie ca Infectat, dar pentru că furat nu l-am putut juca în multiplayer, nu ştiu cum e. Deşi sunt sigur că e mult prea tare.

După ce am jucat una din cele patru campanii single player, îi dau jocului un 9 din 10, pentru că 10 din 10 primeşte doar Portal, să fie clar. E distractiv, arată bine, e plin de sânge şi e, după cum ziceam, cu fucking zombies! :D

http://www.youtube.com/watch?v=vf2fPXXBBRo

Cum comentezi? Left 4 Dead

căutarea zilei:

Cum comentezi? Scurte