Category Archives: Jocuri

Concurs de bătaie pe PlayStation

Sâmbătă, în Garaj Pink Freud se întâmplă un concurs de Tekken 3. Înscrierea e moca, se câştigă o sticlă de whiskey. Hai, înscrieţi-vă repede, că trebuie să fie mai mulţi participanţi ca să se ţină concursul, iar eu chiar vreau să câştig sticla aia :D

De ce jucăm table?

Fotbalul se joacă pentru mişcare, pentru câştig, pentru bani, pentru distracţie. Şaişase, cruce, şeptică se joacă pentru relaxare la o bere. Poker se joacă pentru bani. Şahul se joacă pentru antrenarea materiei cenuşie. Scrabble la fel. Monopoly se joacă pentru a pierde o noapte cu prietenii.

Tablele sunt, însă, singurul joc pe care nu-l joci pentru niciunul din motivele de mai sus. Serios, urmăriţi orice meci de table de la scara blocului. Toată lumea joacă pentru “a-i scoate tablele din cap” celuilalt jucător.

Trei jocuri mişto (de jucat chiar şi la servici)

“Dar oare ce se joacă bloggerii?” vă întrebaţi. Bine, nu vă întrebaţi, dar o să presupunem că vă. Ei, eu am cam renunţat la jocuri în ultimii ani din mai multe motive: unul ar fi că nu am mai am răbdare cu ele – majoritatea sunt ori repetitive, ori prea complicate ca să le folosesc la relaxare (vezi RTS-urile şi RPG-urile). Alt motiv ar fi că cele mai multe nu au o poveste care să mă ţină lipit de ele cele 3-4 zile necesare terminării lor (cu excepţii: Mafia, San Andreas, Portal, Half-Life-urile). Şi al treilea – şi poate cel mai important – motiv: niciodată nu am investit destul într-un computer încât să mă pot juca ultimul răcnet în materie de jocuri.

Astăzi, însă, vă prezint trei jocuri micuţe, relaxante, simple, care mi-au plăcut în ultimii ani. Toate trei pot fi rulate şi de o joanghină de laptop mai vechi fără probleme. În ordine pur alfabetică, cu clipuri: Read More »

Sindromul Duke Nukem

Mie-mi pare foarte rău de băiatul ăsta:

Cum mă joc eu Monkey Island şi Indiana Jones pe telefon

Eu sunt mare fan al jocurilor vechi de la LucasArts, cele point-and-click, aventuri grafice. Am jucat în tinereţe seria Monkey Island, Sam & Max, Loom, seria Broken Sword etc. Ceea ce înseamnă că m-am bucurat foarte tare astăzi, când am descoperit o aplicaţie magică: ScummVM.

Conceput iniţial ca emulator open-source de SCUMM (engine-ul pe care au fost construite aventurile de la LucasArts – Monkey Island şi cele similare), softul suportă acum mult mai multe jocuri, majoritatea (toate?) fiind tot pe genul point-and-click. Indiferent că ai fişierele jocului în format MAC, PC, Amiga, Commodore sau mai ştiu eu ce sistem obscur, ScummVM ştie să le interpreteze şi să le ruleze. Şi aici vine partea interesantă: progrămelul e disponibil pentru aproape orice platformă existentă: de la Windows la Linux, de la iPhone la Atari, de la Symbian S60 la UIQ3, de la Playstation 2 la PSP, de la Dreamcast la Wii.

Şi mi l-am pus pe telefon (SE G900). Aplicaţia are 4mb instalată. Jocurile în sine sunt şi ele mici: MI1 are 4mb, MI2 are 9mb, Indiana Jones and the Last Crusade are 4mb. Bine, sunt şi jocuri mai mari: Indiana Jones and the Fate of the Atlantis, de exemplu, are 160mb, iar Broken Sword puţin peste 1GB. Da’ nu e panică, am card, hehe.

Jocurile rulează impecabil (logic, aş zice, de vreme ce telefonul are procesor la 208 MHz, iar când au fost scoase jocurile frecvenţa aceasta era doar un vis), iar controlul pointer-ului se face cu tasta multidirecţională sau cu tastele numerice, în general. În particular, eu folosesc din plin touch-screen-ul :D

Două screenshot-uri:
capture0002 capture0003

Concluzie: dacă ai un smartphone şi îţi plac jocurile de genul acesta, e un must-have.

A ieşit GTA IV pentru PC!

A ieşit şi oficial, şi de furat. Sper să revin cu detalii, dar dacă e aşa de mişto pe cum povesteşte lumea, ma îndoiesc că voi reveni prea repede :D

Left 4 Dead

Left 4 Dead e un joc foarte tare. A apărut ieri, deci am avut destul timp să-l fur şi să îl şi joc puţin. E făcut de Valve, cei care au făcut seria Half-Life şi Portal, deci sunt fan.

Poate vă amintiţi Serious Sam. Ştiţi, FPS-ul ăla în care nu trebuie să-ţi foloseşti prea mult creierul, ci doar să tragi în cârdurile de creaturi slinoase şi puturoase care tot vin şi vin şi se termină cam greu. Ca la curve.

Ei, cam aşa e şi L4D, doar că:

  • Ai echipă formată din patru Supravieţuitori. Unul din ei eşti tu. În single player ceilalţi trei sunt controlaţi de computer, în multiplayer de alţi oameni.
  • E mai bine gândit, mai bine structurat, hărţile sunt mai bine organizate.
  • Cei patru se înţeleg între ei rapid, prin dialog şi comenzi vocale. Sort of.
  • E cu fucking zombies! :D

Atmosfera e semi-sinistră, dat fiind că te afli într-un oraş în care doar tu şi echipa mai sunteţi vii pe bune, restul fiind nemorţi, cum ar veni. Grafica cred că e mişto tare, dar râşniţa mea nu-mi permite să fiu sigur de asta. În orice caz, jocul e construit pe engine-ul Source a celor de la Valve, deci pe lângă că arată bine, rulează cursiv şi pe sisteme mai puţin rachetă.

Infectaţii sunt de mai multe feluri:

  • Horde -- cei mai comuni zombie din joc, sunt mulţi şi proşti. Cu o singură împuşcătură din shotgun poţi omorî 2-3, dacă sunt poziţionaţi corect.
  • Boomer -- nişte fat fucks plini de zeamă verde. Dacă vomită pe tine, chestia asta va atrage o hoardă de Hordes (see what I did there?) pe tine. Dacă îi împuşti şi eşti prea aproape de ei, zeama cu care te vor împroşca va face acelaşi lucru. Păstrează distanţa.
  • Hunter -- un infectat foarte agil (gândiţi-vă la I Am Legend) care se caţără pe pereţi, sare din acoperiş în acoperiş şi, în principiu, e foarte enervant. Moare destul de uşor, dacă îl sesizezi din timp.
  • Smoker -- are o -- atenţie, fetelor! -- limbă foarte lungă, pe care şi-o întinde, te prinde cu ea şi te trage la el. I am the double entendre king. După ce moare, lasă în urmă un fum care te deranjează la văzut şi la vorbit. Logic.
  • Tank -- un fel de Hulk. E mare şi prost, trebuie să tragi în el mult şi cam atât. Nici abilitatea lui specială nu e chiar aşa de specială: aruncă cu chestii.
  • Witch -- nu m-am prins încă exact ce face, dar ştiu că nu e bine să o deranjezi. Suge viaţa din tine sau ceva de genul ăsta, cred, căci de fiecare dată când mă prindea, trebuia să mă bandajeze un coechipier.

Ce face jocul mişto e că se bazează pe jocul în echipă, chiar şi în single player. De exemplu, dacă eşti prins de un Hunter, nu mai ai ce face, doar să aştepţi să te salveze un coechipier. Dat fiind că nu poţi purta după tine decât un healing kit (sau, după cum îmi place mie să-i zic, pacheţel tămăduitor), trebuie să te îngrijeşti şi de coechipierii care sunt mai proşti şi mor mai repede şi de obicei ăsta-s eu :(. Dacă aproape moare un coechipier, trebuie resuscitat. Partea bună e că unul din personaje e gagică, deci e mai puţin gay în 1/3 din situaţii.

În multiplayer poţi juca fie ca Supravieţuitor, fie ca Infectat, dar pentru că furat nu l-am putut juca în multiplayer, nu ştiu cum e. Deşi sunt sigur că e mult prea tare.

După ce am jucat una din cele patru campanii single player, îi dau jocului un 9 din 10, pentru că 10 din 10 primeşte doar Portal, să fie clar. E distractiv, arată bine, e plin de sânge şi e, după cum ziceam, cu fucking zombies! :D

Scurte

  • mâine, 31 octombrie se întâmplă a zecea întâlnire.
  • puţin despre Fallout 3: azi-noapte, pe la 23:30 am vrut să mă culc, fiind copt de somn. Dar am decis să-l încerc, aşa că mi-am luat o bere, l-am instalat şi l-am pornit. Pe la ora 3 mi-am dat seama că nu mai am bere, îmi vine foarte tare să fac pipi şi am ochii uscaţi. Da, e atât de bun.
  • dacă vă plac trucurile cu cărţi de joc, aici e un clip foarte bun, de vreo juma de oră.
  • căutarea zilei:
  • nu uitaţi de marele concurs cosmic, fiţi armata mea personală!

A ieşit Fallout 3!

Azi s-a lansat Fallout 3, joc pe care îl aştept de 10 ani. A apărut şi de furat. Tare mă tem că voi lipsi câteva zile din blogosferă…

Portal: Prelude

Portal: Prelude este o modificare neoficială, gratuită a jocului Portal (la care voi reveni imediat, pentru cei ce nu ştiu despre ce e vorba). Acţiunea acestuia are loc înainte de cea a Portal-ului oficial (doar de aia se cheamă Prelude, nu? :) ), într-o vreme când Aperture Science nu o avea pe GlaDOS şi mai erau şi ceva oameni prin preajmă. Lumea zice că e mai greu ca primul Portal, urmează să văd. Mai multe nu pot spune încă, deoarece nu l-am jucat. Abia acum vreo două ore i-au dat undă verde, tocmai ce îl descarc. Puteţi, însă, vedea o mostră de umor şi gameplay, aici.

Download:
Poate fi descărcat moca din următoarele locaţii:

  • Filefront – recomand mirror-ul acesta pentru că vine relativ repede, nu are timp de stat la coadă etc.
  • Demonoid – Torrent, pentru cei care preferă.
  • FilePlanet – asta ar trebui să fie ultima opţiune, când orice altceva eşuează. Are timp de aşteptare până la începerea downloadului, cam jumătate de oră, vine încet.

Trebuie să aveţi Portal-ul instalat pentru a putea juca Prelude.

Iar acum, pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, am să vă explic despre Portal.

Portal este, pe scurt, cel mai tare joc făcut vreodată. O zic eu, o zic mulţi alţii. Este un joc inovator, tip puzzle, cu o poveste care se dezvoltă frumos, cu un umor genial, cu gameplay intuitiv şi altfel. Şi cu tort.

Personajele principale sunt o gagică fără voce (tu, adică) şi vocea robotică a computerului care controlează tot jocul. Dacă la început pare joc de copii, terminând primele 9 nivele în 15 minute, mai încolo devine mai greu, mai interesant, iar la un moment dat se duce dracului tot şi se schimbă complet firul poveştii. Mi se pare de căcat că nu vă pot povesti mai mult de atât, dar chiar nu pot să stric nimic din surprizele ce vi le oferă. Serios. Merită să-l jucaţi şi doar pentru sfârşit.

Trailer aici:

Jocul a primit doar review-uri pozitive, singura problemă pe care i-au găsit-o criticii fiind lungimea lui. Sau mai bine zis scurtimea, lol. De exemplu: Yahtzee de la Zero Punctuation, cel mai acid şi strict reviewer de jocuri la ora actuală, care nu a lăsat niciun joc neşifonat, oricât de bun ar fi fost el, nu are nimic de spus de rău despre Portal (ultimele două minute vă interesează, restul e despre HL2EP2 şi TF2). Asta chiar înseamnă ceva.

Dacă nu aţi jucat Portal, jucaţi-l acum. Nu ştiţi ce pierdeţi.

Creative Commons License