Dacă m-am înscris la secţiunea amuzanţilor de la concursul BlogJuan – la care încă aştept voturile voastre, dacă nu aţi apucat încă – asta nu înseamnă că nu pot fi romantic. Sau că nu sunt, sau că aleg să n-o fac.
Adrian, nu sunt amuzant cu orice preţ, iar înscrierea la secţiunea amuzanţilor nu înseamnă că sunt alpha doar prin acest atribut. Nu înseamnă că mi-e frică să arăt romanticul din mine şi nu înseamnă că nu sunt romantic. Ca o dovadă vie stă chiar minunea de fată cu care-mi împart zilele şi nopţile de aproape trei ani. Sunt absolut sigur că motivul pentru care e gata să-şi petreacă toată viaţa alături de mine nu sunt bancurile mele şi statusurile mele sarcastice. Dar sunt sigur că romanticul din mine a furat-o din alte poveşti. Read More »
Duminică, la întâlnirea cu numărul 40 
, m-am bucurat să văd mai multe feţe noi. Pe lângă greii, titanii, senseii, gurii blogosferei timişorene care suntem noi care te facem pe tine, au apărut, încetişor, şi membri mai proaspeţi ai comunităţi locale de tastaci. În ordinea numerelor de pe nota de plată, avem:
Read More »
Ştiţi de ce nu se răscoală poporul român împotriva mai-marilor săi, deşi îi înjură în fiecare clipă? Nu pentru că ar fi puturos, comod şi delăsător (nu că n-ar fi, da’ nu numai de-asta, zic). Ci pentru că nu suportă schimbarea, de oriunde vine ea.
S-a schimbat Google Reader? Linşaj! Facebook are pagină nouă pentru profil? Mă-sa lu’ Zuckerberg e o târfă! Vodafone a băgat abonamente noi? Sunt de tot Read More »
După ce Daily Cotcodac a devenit primul blog apărut pe print, acum câteva zile am descoperit primul blog cu print. Cu buton de print, adică. E vorba de cel al lui Aiurea şi nu îmi dau seama dacă e doar de trolling pus acolo, dacă foloseşte unui scop bine definit pe care încă nu am puterea psihică să-l înţeleg ori dacă doar aşa a venit tema de WordPress.
Da’ l-am apăsat. Am listat articolul, după care l-am citit, am râs, mi-a plăcut şi i-am dat like. Read More »
Mi-ar plăcea să ajungem la un punct în evoluţia încrederii în bloggeri în care companii şi firme mici, mari şi oriunde între, să ofere produse “alternative” în teste bloggerilor. Adică, pe lângă telefoane, televizoare, maşini şi alte astea, ar fi interesant de primit:
Read More »
Sunt curios când vom avea parte de primul pelerinaj la moaştele unui blogger. Bine, “vom” e mult spus, că dac-o fi să fie, noi, cei de acum, vom fi de mult oale şi ulcele.
Dar totuşi… cum ar fi să pelerinezi şi să săruţi Read More »
Am schimbat serverul. Cel vechi, un VPS pe care probabil n-am ştiut să-l manevrez cum trebuie, era rapid la cursă lungă, însă tuşea foarte tare când intrau câteva zeci de persoane deodată pe blogul meu sau al Corinei. Sau mai rău, când scriam amândoi deodată şi intra lumea să le vadă pe ambele, de parcă se dădea pâine caldă. Nu o singură dată am fost nevoit să restartez Apache-ul sau chiar serverul, şi sunt sigur că am dezamăgit vizitatori şi pierdut comentarii mişto, pentru că răbdarea oricui are o limită.
De azi s-au cam propagat NS-urile şi ar trebui să vadă toată lumea blogul pe serverul nou. Acum lucrez cu Keyhost, care s-au ţinut multă vreme de capul meu să vin la ei şi au fost super amabili şi prietenoşi, mutându-mi chiar ei, în cursul week-endului, toate site-urile găzduite pe serverul vechi, fără ca eu să mişc un deget. Când am văzut ce nebunie a fost, m-a şi apucat jena, că n-aveau nicio obligaţie faţă de mine. Mulţam, băieţi!
Rugămintea mea, acum, e următoarea: Read More »
Acum doi ani am căutat de nebun un hostel în oraş, pentru nişte amici veniţi de pe alte meleaguri. După ce am căutat două zile am realizat că, de fapt, în Timişoara nu există aşa ceva. Asta până acum trei luni, când s-a deschis Hostel Costel.
Da, locul e la fel de şugubăţ pe cât sună.
Aduce a Scârţ (adică e decorat “alternativ”, handmade, neo-retro, alea) şi e o casă enormă, din aia veche, într-o zonă liniştită dintre Bega şi Parcul Poporului. Încă de la intrare te întâmpină, pe peretele din stânga, un poster Pulp Fiction, iar pe peretele din dreapta unul cu Bob Marley în exerciţiul funcţiei. Read More »
Am scris acum ceva vreme despre concursul Pepsi Refresh – concurs pe care l-am urmărit îndeaproape, pentru că dacă e vorba de refresh urban, apoi eu susţin Timişoara până în pânzele albe. A venit vremea să susţin în mod oficial una dintre idei :)
Avem, deci, câteva idei de refresh urban şi pentru Timişoara. Se găsesc aici. Problema, însă, e că foarte multe-s proaste. Nu doar astea din Timişoara, ci în general:
Există o grămadă de idei care, de fapt, sunt cauze lacrimogene pentru copii orfani, câini bagabonţi, spitale bătute de soartă şi bătrâni ramoliţi. Practic, nimic nou sub soare, nimic fezabil (că, să fim serioşi, câte spitale poate renova Gigi din Ferentari cu 20.000 de dolari?), ci doar dorinţa românilor de a mai pune o cauză lacrimogenă pe Internet. Sau poate sunt doar o consecinţă a faptului că nu pricep că banii ăia vor merge pentru realizarea ideii, nu în buzunarul propriu. Ce-i rău, însă, e că “ideile” astea sunt votate en masse, ocupând primele locuri, în timp ce alea chiar mişto sunt pierdute în neant. Vorba Corinei, “ăsta-i sindromul Dansez Pentru Tine”. Read More »
