Category Archives: Interneţi

Un hobby de-al meu

Ultima mea pasiune în materie de interneţi e să mă joc cu minţile spammerilor.

Zilnic intră pe-aici oameni veniţi de pe liste de bloguri cu dofollow, trafic, zelist şi alte baze de date iubite de spammeri. Oamenii ăştia, evident, lasă comentarii cu keyword la link (apropo, io încă sunt amuzat că Kenvelo face spam pe bloguri). Eu, însă, nu le şterg, cum ar fi uşor şi obişnuit, ci doar îi las fără link. E mai multă muncă, mai multe clicuri, mai multe secunde pierdute din timpul meu preţios pe interneţi. Da’ îmi place de mor să-i văd că revin şi perseverează.

Am votat

Astăzi a început votarea la RoBlogFest. Eu nu particip, pentru că anul acesta categoriile sunt de toată jena, deci nu am la ce, căci nu-s blog de fashion şi sport. Păcat, că aveam planuri de băut. Am, însă, nişte bloguri pe care le-am votat şi le susţin. După cum urmează, susţin tot ce-am linkuit, chiar dacă n-am votat (un vot pe categorie doar):

  • Blog Colectiv – am votat Daily Cotcodac, pentru că merită să ia toate premiile, inclusiv cele mai bune efecte speciale, editare sonoră şi costume. A doua variantă ar fi fost Futezătorii, dar în ultima vreme s-au cam tras pe fese.
  • Blog sub 18 ani – am votat Grim Cris, pentru că văd că e pe felie, are potenţial. Plus că altele nu prea cunosc.
  • Blog de muzică – am votat FolkBlog, pentru că e unul dintre puţinele care chiar merită să fie în lista de nominalizări şi pentru că folk-ul românesc e prea puţin susţinut în ultima vreme (deşi avem mulţi artişti tineri care pot duce înainte cu brio genul).
  • Blog culinar – am votat eBucătăria, deşi am stat mult să mă gândesc dacă să-i votez pe ei sau pe Adi Hădean. Alegerea a fost făcută în felul acesta pentru că primul a fost proaspăt relansat, se investeşte foarte mult timp în el şi, oricum, scrie şi Hădean la el :)
  • Blog de filme – am votat Marele Ecran, chestie pe care vă rog s-o faceţi şi voi musai, pentru că, din câte bloguri de film româneşti am citit, acesta e singurul care merită. Ambii autori scriu bine, au gusturi bune şi nu se poticnesc doar în blockbustere, zilnic aveţi şansa să descoperiţi o bijuterie de film despre existenţa căruia nu ştiaţi nimic.
  • Cel mai popular blog – sunt peste 400 de bloguri înscrise (fie vorba între noi, mă îndoiesc că vreo 300 de blogspoturi sunt “populare” cu şanse de “cel mai”), iar lista se întinde pe vreo 3 kilometri. Scrollând rapid, m-am enervat şi am închis pagina. După nişte vreme am descoperit că am avut două variante: Makavelis şi Daily Cotcodac. Cum ambele au, în faţa mea, şanse egale, n-am avut altă opţiune decât să dau cu banul, câştigător fiind tot Daily Cotcodac. Asta este, o fi mâncat Pircă norocos de dimineaţă :)

Astea sunt opţiunile mele, deci, şi mi le asum. Vă recomand să votaţi blogurile de mai sus, pentru că merită.

Pentru o viaţă – licitaţie, muzică şi mâncare

Există cineva pe interneţi care nu ştie încă de cazul lui Daniel Răduţă? Slabe şanse, aş zice, pentru că zbârnâie blogurile şi conturile româneşti de Twitter cu donaţii, licitaţii, evenimente şi chemări la luptă cu boala.

Dacă, însă, mai există cineva care nu a aflat, Daniel e un tânăr de 29 de ani, căsătorit şi fericit, care urmează să fie tătic. Problema e că siguranţa că va putea să-şi vadă copilul purtând coroniţă la sfârşitul clasei întâi tinde să dispară. Pentru că a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, “un fel de cancer al sângelui”, iar pentru a o trata are nevoie de un transplant de măduvă, operaţie ce nu poate fi făcută în România şi care costă undeva între 120.000 şi 150.000 de euro. Astăzi, când am intrat pe site-ul lui Daniel am fost uimit de suma la care s-a ajuns din donaţii: peste 118.000 de euro!

Ei, unde vreau să ajung: după alte evenimente pline de succes (vezi, de exemplu, Clujul), a venit şi rândul Timişoarei. Aşadar, sâmbătă, în 27 februarie, se întâmplă un eveniment caritabil pentru Daniel, la Hotel Timişoara. Ce se va întâmpla:

  • va avea loc o licitaţie la care, printre alte obiecte deloc neînsemnate, jurnalistul Mile Cărpenişan scoate la vânzare casca ce l-a însoţit prin războaiele din care a transmis, iar artistul Florin Chilian scoate la licitaţie partitura piesei “Zece”. Lista cu obiectele scoase la licitaţie, (aproape?) completă o găsim la Nebuloasa. La lista asta ştiu sigur că s-a mai adăugat un obiect, anume un exemplar al discului de vinil “Vremuri” al trupei Phoenix, primul material înregistrat şi lansat pe piaţă de aceştia – atenţie, varianta originală, din 1968, nu varianta reeditată din 1969! (din partea babacului).
  • va fi haleală gătită cu dragoste şi multă pricepere de Adi Hădean
  • Va fi muzică live: vom cânta eu, fratemeleu şi Cârli, toţi trei urmând a fi onoraţi de prezenţa şi prestaţia lui Florin Chilian.

Există o taxă de participare, în valoare de 100 de lei. Pare destul de mult, dar banii vor merge direct în contul lui Daniel. În plus, ţinând cont de programul serii (mâncare, concerte, distracţie), e doar o sumă modică. Vă rog, dacă doriţi şi puteţi veni, să vă rezervaţi locurile din timp, la adresa de e-mail pentru.viata.tm@gmail.com sau la telefon 0749 947 872.

Deci cine pe cine înjunghie?

Culmea e că nici din articol nu prea pricep cine pe cine a împuns.

(btw, Adevărul se duce în jos fuga-fuguţa. Ce facem, măi băieţi şi fete?)

Redă speranţa

Redă Speranţa este prima campanie desfăşurată de proaspăt înfiinţatul birou timişorean al agenţiei MB Dragan.

E vorba de cei aproximativ 8000 de bolnavi de leucemie, talasemie si limfom Hodgkin din România, a căror sănătate şi viaţă ar putea fi salvată de donatorii voluntari de celule stem. Ei, problema e că în România nu există decât 754 de persoane înscrise în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice, problemă care poate fi pusă pe seama lipsei informării şi percepţiei greşite asupra procesului de donare a celulelor stem.

Azi, la lansarea oficială a proiectului, am aflat că:

  • Transplantul de celule stem nu e acelaşi lucru cu transplantul de măduvă, după cum e perceput popular procedeul (inclusiv de către mine, căci nu-s ştiinţist). E vorba doar de sânge: un ac în venă trimite sângele într-o maşinărie, aceasta separă (prin ştiinţă şi probabil magie neagră, nu ştiu) celulele stem de restul celulelor sangvine, iar sângele este returnat donatorului. Celulele stem se regenerează în câteva zile.
  • Nu e mai dureros ca o serie de analize de sânge.
  • Centre de recoltare/transplant există în Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa, deci “prin zonă”, cam oriunde ai fi.
  • În România, un astfel de transplant costă cam 50.000 de euro. În momentul în care ne gândim că “dincolo” costurile ajung la 150.000 de euro, putem deja să zicem “doar 50.000″.
  • Până acum, transplanturile de celule stem în România au fost în număr mic: 116. Dintre acestea, 92 au fost autologe (celulele au fost extrase din sângele pacientului), iar 24 au fost transplanturi de la donatori înrudiţi. Niciun transplant nu a fost efectuat cu celule de la donatori neînrudiţi.
  • Problema, însă, e că şansa de compatibilitate cu un donator înrudit e mai mică de 30%.

Ei, ideea e că ar fi frumos ca orice om sănătos să se gândească să se înscrie în programul voluntar de donare. Nu doare, nu implică niciun risc, durează puţin şi, mai important, poate salva vieţi. Şi nu în sensul de “donaţi 10 euro pentru copiii din Tahiti”, ci în sensul că un astfel de transplant poate decide dacă un bolnav va trăi sau nu.

Toate informaţiile le găsiţi aici.

Promo #tweetmeetTM

(de la nimeni altul decât Alex Blogu)

Samsung Omnia, un device pentru business

Azi abia am descoperit că Standout au avut un concurs la care se câştiga un Samsung Omnia, concurs pe care sigur l-aş fi câştigat dacă n-ar fi fost mânărit. Ştiu sigur că a fost mânărit pentru că eu n-am aflat de el, deci n-am putut câştiga. Logic.

Ei, ce mi-a plăcut la prezentarea telefonului de pe prima pagină:

Deci linia de la “Device pentru business” duce fix către iconiţa de Facebook. Logic, că doar Farmville ăla n-o să se mulgă singur cât timp businessman-ul e plecat de la birou.

A ieşit Firefox 3.6

E mai rapid ca 3.5.7, schimbă skin-urile fără restart, haleşte mai puţină memorie. În plus, organizează tab-urile noi deschise precum Chrome-ul. Primul care înjură pe Twitter funcţia asta primeşte o măslină.

La mulţi ani, bloggeri timişoreni!

Aseară a avut loc cea de-a 24-a întâlnire lunară a bloggerilor timişoreni. Carevasăzică, 2 ani de când am început să ne vedem la faţă (mă rog, eu abia de la a treia întâlnire am început să frecventez). Nu pot decât să ne urez cât mai multe aniversări anuale şi cât mai mulţi bloggeri mişto, ca noi.

Aşteptăm cu sufletul la gură zălista şi pozele cu tortul :D

Am ratat #tweetmeetTM

Deşi m-am anunţat că particip, deşi am sunat şi am zis că ajung, chiar cu o mică întârziere, deşi am sperat că ajung, nu am ajuns. Ţin să precizez că nu îmi pare (foarte, foarte) rău, deşi am auzit că a fost iureş party.

Pentru că… (tobe…) am avut prima cântare cu trupa. Bine, a fost doar una acustică, lungă de trei melodii, ad-hoc, de care am aflat pe loc, cu jumate de oră înainte să se întâmple. Deci nu mă înjuraţi că n-am anunţat, abia ce aflasem io :))

S-a întâmplat în Scârţ, a fost lejer, am cântat trei piese acustice (cu chitară, acordeon, vioară, tamburină şi conga) şi a fost mişto. Cred că fac rost de ceva filmare, azi sau mâine.

Şi, ca să înţelegeţi de ce neglijez cam tot ce e legat de interneţi în ultima vreme: avem cântări! Două de Revelion, la Caransebeş şi Reşiţa, iar a treia în 22 ianuarie, în Timişoara (anume, în Setup). Cântările astea nu vor fi acustice, ci full-option, cu curent electric, scandal, carne şi coaie. Vă aştept cu drag :)

Creative Commons License