Se discută de Huawei, ZTE, HTC şi alţi chinezi. Eu zic că Huawei vine tare din urmă ca producător, că şi HTC-ul era, acum nişte ani, doar un producător de telefoane care fabrica aparate pentru diverşi operatori şi, iată, acum e al doilea producător de telefoane, după Samsung. Hai, zic eu, poate şi după Apple.
“Bă! Te rog, nu lua numele Domnului în deşert!”, zise colegul cu iPhone.
*** Read More
Cică, iniţial, statuia lui Traian de la Muzeul de Istorie ar fi trebuit să fie, de fapt, o reprezentare a lui Decebal ţinând în braţe lupoaica, reprezentând legăturile strânse între daci şi – nu-i aşa? – romani.
S-a mers atât de departe până la a se realiza o schiţă a ceea ce urma să fie statuia, fiind respinsă în ultimul moment din motive nemenţionate. În exclusivitate, vă prezint schiţa despre care vorbeam: Read More
Vorbeam cu colegul de birou mai devreme.
- Bă, zice, sâmbătă e meci mare, Poli-UTA.
- Pfoai, o să fie scandal, zic eu, sigur pe mine ca un om mare şi microbist desăvârşit, bucuros că ştiu ce se întâmplă între galeriile celor două echipe.
Colegul e mare fan, că veni vorba, iar eu nu-s în stare nici să dau un gol la FIFA12.
- Mare meci diseară, zice colegul după vreo oră.
- Cine, Poli-UTA? Nu ziceai că e sâmbătă? Read More
- Şi? Cum a fost?
- Oribil. Absolut oribil. Nu mai vreau să fac asta niciodată.
- De ce? Povesteşte-mi.
- Mi-e… mi-e şi silă să-mi amintesc. Avea un gust oribil, ceva ce n-am mai întâlnit niciodată. Un gust crud, amărui şi unsuros. Şi zeama… albă, lipicioasă… vai, cum mi se scurgea pe colţul gurii, îmi vine să plâng. Am şters-o cu mâneca, iar acum pata de pe cămaşă va trebui să rămână dovada dezgustului meu pentru întreaga zi. Am încercat s-o şterg de pe mânecă, frecând-o de pantaloni, însă mai rău am făcut… Read More
Gagică-mea-i jumătatea citită a familiei. Azi-mâine-i doctor în filosofie, predă ba pe la Universitate, ba pe la şcoli de blog, scrie frumos de-ţi vine să-ţi faci cărţi din blogul ei şi, când ne mai ciondănim, argumentează de mă lasă fără argumente. Ca femeile.
Problema-i, însă, când începe să-şi pună întrebări fără răspuns. Sau, mai grav, când îmi pune mie întrebări la care n-am răspuns. Să vă explic.
Duminică, în ziua dedicată prânzului La Mama Sîrb, mă sună fratelemeleu. Discuţia a decurs în felul următor: Read More
După studii îndelungate şi bine documentate, am reuşit să fac o statistică a comportamentului şoferilor din faţa mea, în momentele în care eu mă grăbesc, iar semaforul e roşu: Read More
