Category Archives: Fun

…pe Facebook

Eram în tren, ascultam muzică la căşti şi ghici cine se aşează în faţa mea?
Ăla de la Caţavencu!
Ma gândesc eu cum să ma bag în seamă fără să par un fan disperat şi imi vine în cap numele lui mic, Mircea.
Îl caut pe Facebook, îi recunosc poza, îi umblu pe profil pe acolo şi vad că îi place, ghici ce frate?
Să-şi facă ziare!
Şoptesc: “Bă ce ar merge încă un Caţavencu acum!”, dar fix cât să mă audă.
Bă, si scoate telefonul frate, sună la Academie, îşi dă demisia, face revistă nouă, îi pune nume prost, îmi dă şi mie un exemplar, ne împrietenim şi pe Facebook, foarte tare frate!

Vezi şi: Sexy Brăileanca pe Facebook, Adi Mutu pe Facebook, Băsescu pe Facebook, Mircea Geoană pe Facebook, Blogatu pe Facebook, Pintică pe Facebook, Kanye West pe Facebook, James Cameron pe Facebook, Boc pe Facebook. Ia, mai băgaţi.

În luna lui Marte

Fulg de nea, ce fulg frumos!
Tu la mine tot te-ntorci
Şi-mi acoperi maşinuţa
Şi mă faci să mergi pe jos
De mi-e frică să n-alunec
Şi să-mi rup dracu’ vreun os!

Fulg frumos şi drăgălaş,
Te topeşti şi ce ne faci?
Ne faci gheaţă şi polei,
Şi ne faci pe toţi şoferii
Să mergem ca pionierii
De mânuţă pe străduţă
Către secţia de poliţie
Să dăm declaraţii scrise,
Să spunem ce s-a-ntâmplat,
Cum de noi ne-am tamponat…

Guest post de la Ceciliu Stronţ, care nu şi-a plătit găzduirea deci a rămas fără bloaghe, aşa că nu mai daţi clic. Primită prin SMS.

Cum îţi dai seama că eşti beat

O mare vorbă românească zice că “dacă poţi sta întins pe jos fără să te ţii de nimic, nu eşti beat”. Astăzi vă voi spune povestea unui om beat după toate criteriile, inclusiv cel de mai sus.

E vorba de Amicul Gelu, personajul meu preferat. Eram la un revelion, pe la 16 ani, iar el dansa. Dar dansa cu patos, de rupea pământul. Ei, la un moment dat, ca un galant ce era, s-a gândit el să ia o fată la dans. Şi a luat-o, căci omului beat nu i te poţi împotrivi. Şi dă-i, şi danseaz-o, şi dă-i, şi învârte-o, până la un moment dat şi inevitabil, Amicul nostru ameţeşte. “Pic”, zice, după care se îndreaptă spre masă, să se prindă de dânsa. Alcoolul, însă, nu-l lasă să vadă exact care e treaba cu ea, aşa că, în loc să se prindă de masa masivă, se prinde de o tavă de prăjituri de pe aceasta, pe care, în cădere, le trage pe toate peste el.

Odată ajuns jos, se prinde bine de covoraşul de sub el, îl strânge la piept şi începe să urle, cu lacrimi în ochi:

- Vă rog, ţineţi-mă, că pic!

(altă poveste, tot cu Amicul Gelu, de la aceeaşi petrecere, în deplasare la Sebi)

Dirijoare de trafic

Dacă ai noştri au învăţat să dirijeze traficul de la profesori de balet, ale lor au învăţat, probabil, de la păsări.

Flickr Video

O victorie pentru feministele din întreaga lume: clipul de sus e dovada vie că femeile au voie să se angajeze ca semafor.

Povestea cu berea îngheţată

Dacă tot pare că se redeschide sezonul berii reci, hai să vă spun povestea berii îngheţate.

Era iunie, urma să mergem la Cluj. Eu, Dan şi Tiţa. Afară, vreo sută de celsiuşi. În Solenţa cea ca vântul şi ca gândul, dublu. Înainte să plecăm, Dan scosese de la congelator două Timişorene la doză, una dintre ele îngheţată bocnă. Cea mai puţin îngheţată a fost băută înainte de plecare, cealaltă urmând a fi consumată în maşină.

Două Timişorene reci

Băliţi.

Ei, problema e că nici după o oră de lăsat doza respectivă peste tot în maşina încinsă nu s-a dezgheţat. Dan, nervos, întreabă:

- Tiţo, unde căcat să pun berea asta să se dezgheţe? Care-i cel mai fierbinte loc din maşina asta?

Tiţa noastră scoate un “dă-o, mă, încoa” hotărât, îi smulge berea din mână lui Dan şi o aşează pe scaunul şoferiţei, între propriile-i picioare.

GJ?

Nu pricepeam io de unde-s toate maşinile alea cu număr de GJ din Târgu Jiu. Mai apoi am ajuns la un răspuns satisfăcător: ghe la Gluuuuj!

Când nu se întăreşte de Valentine’s Day

- Ia, dă să frec şi eu puţin.
- Stai, iubita, că mă descurc şi eu.
- Păi nu vezi că nu se întăreşte? Tot mai moale e.
- Lasă-mă, tu, că pot şi eu să frec. Ce, e prima oară când mă vezi făcând asta?
- Dar la mine data trecută s-a întărit imediat.
- Da, da’ după aia ai avut beşici la mână, mai ştii? Lasă că o frec io, că-s bărbat. Orice ar fi, promit că până dimineaţă se-ntăreşte.
- Dimineaţă te bucuri singur de ea, că eu plec.
- Ia, caută pe interneţi, cât de repede trebuie să se întărească?
- Las’ că se întăreşte ea. Trebuie să se întărească. Dacă e nevoie suflu pe ea.

Două ore mai târziu, tot moale e. Vedem cum progresează situaţia până dimineaţă. Aşa-i când faci ciocolată de casă fără mixer.

Fetelor…

Aseară

Am cântat. Mult, toţi. În Garaj.

Mi-era tare dor de astfel de oameni şi de astfel de seri. Seri cu chitări, seri în care oricine ştie să ţină un acord, două, şi are puţină voce poate să fie un artist (aproape la fel de mare ca mine, ofcors). Ceea ce a început ca un recital timid de-al fraţilor eu şi Tudor s-a transformat, cât ai zice “îcnă un Jeaeagearmaistăăăăr”, într-un chef de ţinut minte (care mai poate).

Am fost englezi, am fost români, am fost îndrăgostiţi, am fost umorişti, am fost nesimţiţi, am fost veseli şi deloc trişti. Am rupt corzi, am rupt pene, am urlat în microfon, am bătut în chestii, am suflat în muzicuţe, am urlat. Read More »

Cum se foloseşte un Apple iPad

Creative Commons License