Ovidiu Sîrb

Puţină istorie. Piaţa Badea Cârţan, anume partea pe care o vedeţi în poză, a fost refăcută acum vreo zece ani. S-au tăiat vreo doi metri din trotuarul lat de vreo trei, pentru a face loc maşinilor. După ce s-au încheiat lucrările, am aflat că nu s-a făcut loc pentru a parca maşinile, ci pentru a doua bandă, alegere total inutilă, în condiţiile în care locul ăla e o piaţă, deci un loc unde oamenii vin cu maşina ca să cumpere ţelină şi leuştean. Maşina aia trebuie parcată, că nu poţi trece printre mesele cu varză cu tot cu ea. Doar nu e Tico.

Ei, locuitorii de vis-a-vis de piaţă, ca cum ar fi, să zicem total la întâmplare, familionul Sîrb, au parcat maşinile cum au ştiut ei mai bine şi mai practic: aşa cum le vedeţi în poză. După care au venit băieţii de la drumuri şi au trasat locurile de parcare paralele cu trotuarul. Locuitorii zonei au decis că băieţii de la drumuri sunt nişte dobitoci şi au trasat, complet din greşeală, liniile paralele în loc să le traseze cum ar fi logic, în condiţiile în care nici aşa nu ajung locurile măcar pentru locatari, fără să luăm în calcul şi pieţarii care-şi parchează maşinile amboulea timp de 3 luni, fără să luăm în calcul şi vizitatorii pieţei. Aşa că au (mă rog, am) continuat să parcheze precum în poză.

Ei, acum vreo doi ani au pus semn că cum ar fi parcarea paralelă. Aşa, cu litere, să citească tot omul. Semnul ăla e, din nou, ignorat, din motive evidente: nu sunt destule locuri de parcare pentru toată lumea.

Acum o lună, însă, a apărut încă un semn: vreo patru locuri (două dacă le considerăm paralele cu şoseaua) sunt rezervate pentru ceva instituţie care habar nu am unde e.

Iar acum o săptămână, când am trecut pe acasă, am văzut ce vedeţi şi voi în poza de mai jos:

WHAT THE SHIT?!?

Deci, poate să-mi explice cineva unde căcat am voie şi unde nu am voie să parchez, ţinând cont că poarta ce se vede puţin în stânga, chiar de după stâlp, e poarta de la casa mea?