Români la Sziget

Am o bănuială despre cine e responsabil de asta:

clic pe dânsa

Ştiu sigur cine e responsabil de asta:

clic pe dânsa

Nu vreau să ştiu cine e responsabil de asta:

clic pe dânsa

Aşadar, Sziget. Începem cu concertele.

Concertele la care am fost eu, adică.

12 August:

Lauren Harris, fata basistului de la Iron Maiden a cântat mai puţin de jumătate de oră, şi bine a făcut, căci nu prea se pricepe. În afară de picioare nu am văzut nimic bun în tot concertul ei.

Iron Maiden. Nu sunt fan Iron Maiden (adică în afară de Number of the beast şi Fear of the dark nu auzisem nici o melodie de-a lor) şi nici a genului muzical, în general, dar pot recunoaşte o trupă profesionistă, cu vechime şi greutate. S-a văzut şi în public, unde au fost prezenţi câteva zeci de mii de oameni (nu am numere, deci nu pot decât să estimez), toţi cu coarnele diavolului în aer, la unison. Spectacolul a fost de excepţie, electrizant, antrenant şi incendiar. S-au băgat mulţi bani în decorurile acestui concert, începând cu Egiptul din fundal, continuând cu flăcările şi artificiile de pe scenă şi terminând cu o mumie gigantică şi un robot imens.

13 August:

Anti-Flag: Nu m-au atins deloc. Punk, politică, not my cup of tea. MGMT, în schimb, au fost demenţiali. Muzica lor live mi-a amintit puţin de Pink Floyd-ul vechi, deşi genurile diferă. A urlat toată lumea la Time To Pretend, Kids, Electric Feel şi Weekend Wars. Am plecat de acolo plăcut surprins, zâmbind. La Flogging Molly am dansat ca bezmeticul, din cauză de punk irlandez. Am evitat concertul Alanis Morisette, pentru a îmi putea odihni puţin picioarele şi glasul. Urma concertul The Kooks şi trebuia să fiu funcţional.

Concertul The Kooks a fost una din cele mai frumoase experienţe din viaţa mea şi unul din cele trei concerte care mi-au plăcut prea mult ca să am timp să fac poze. Au început fără milă cu Always Where I Need to Be, iar apoi nu ne-au lăsat să ne tragem sufletul până la bis, când Pritchard a cântat două melodii singur, doar cu chitara. Au cântat tot ce au ei mai bun, printre care Naive, See The Sun, She Moves In Her Own Way, Do You Wanna, Ooh La…

La ultima melodie, la ultimele 30 de secunde s-a tăiat tot sonorul pe scenă, nu ştiu încă de ce, dar băieţii şi-au terminat melodia conştiincioşi, chiar dacă nu îi auzeam decât cei din primele rânduri.

(vor urma şi restul, tocmai ce mi s-a anunţat un afterparty cu cei de la Sziget, trebuie să fug)

Povestea cu Kaiser Chiefs şi Bucu… ăsta… Budapeş… pesta, ce-o fi, că toţi europenii ăştia-s la fel

Pentru că majoritatea cititorilor de azi vin aici din cauză de linkuri de la City Limits, Metropotam şi, indirect, Hotnews, voi povesti cum am fost, dacă tot am fost primul care a transmis blogosferei româneşti ce s-a întâmplat. Urlă modestia în mine.

Aşadar, la sfârşitul melodiei dinainte de I Predict A Riot (oh, the perfect timing!), Ricky Wilson a urlat în microfon ori Budapest ori Bucharest, nu ştiu exact, dar mi s-a părut că ar fi vorba de Bucharest. M-am amuzat în sinea mea şi m-am gândit că ar fi tare să greşeasca vreun artist capitala Ungariei, dacă pe-a noastră o tot greşesc. Nu trec 20 de secunde şi Ricky urlă cât poate el de tare “Nice one, Bucharest!”, moment în care cei 65.000 de unguri din public amuţesc, iar cei câteva zeci de români răsfiraţi prin mulţime izbucnesc în fluierături şi chirăituri. Ricky îşi dă seama că ceva nu e bine, se uită la tobar, acesta îi şopteşte captala de 1000 de puncte, iar solistul se întoarce către microfon, rostind un “uhh… Budapesht… Budapesht.” pentru un public derutat (nu ştiu în ce măsură ştiu ei de Bucureşti, oricum, hehe) şi poate puţin supărat.

Restul concertului i-a băgat din nou în priză pe unguri (şi pe noi, restul), pe care Ricky i-a asigurat că nu mai uită numele oraşului în care cântă, repetând “Thank you, Budapest!” după fiecare melodie şi accentuând de fiecare dată Budapest.

Na, că nu doar noi o păţim aşa frumos.

Seria Batman

Cam aşa stă treaba cu filmele Batman pre-Nolan:

M-am întors

Gata, am revenit, puţin mai repede decât mă aşteptam. E timpul să ne înveselim puţin:

Am prins-o în OMV Lipovei, şi sper din suflet să fie maşina unei firme cu acest nume.

Mi s-a părut simpatic, sună aşa, cumva moldoveneşte. E de la Muzeul de Locomotive din Reşiţa.

Urmează, sper, să vă povestesc puţin despre Reşiţa şi despre nişte aventuri de mai demult, de care mi-am amintit de curând, poate câteva muzici incredibil de frumoase şi un review la The Dark Knight, pe vineri sau sâmbătă. Ţineţi aproape.

Bloggeri 7

De data asta în aer liber, ceea ce a picat foarte bine, a fost şi atmosfera puţin mai aerisită, dar şi berea a intrat mult mai bine. Am fost în Unirii, pe terasa aia care plouă.

Au luat parte, în ordinea după cum mi-i amintesc: Alex, Anca, Mihai, Nuzzu, Tomata, Andreea Tomatei cea blogless (cred), Simona, Cristi, Richie, Adi, Radu, Cami şi, bineînţeles, inegalabilul eu.

Detalii nu mai vin acum, sunt puţin pe fugă, dar sigur au sau vor avea ceilalţi participanţi la eveniment (până acum are Richie). În schimb, ca de obicei, vin cu poze:

Grijă, nu sunt grupate pe seturi, pentru că sunt un zgârcit şi nu-mi upgradez contul la Flickr. Deci în principiu alea de pe terasă sunt de ieri.

Aştept şi celelalte poze, copii. Şi mi-ar face plăcere ca la viitoarele întâlniri să vină şi ceva cărniţă proaspătă. Dragi bloggeri timişoreni, chiar dacă noi, cei de ieri sau acum o lună ne cunoaştem deja, nu trebuie să vă fie greu să vă alăturaţi. Fiecare dintre noi a luat parte la o primă întâlnire şi n-a murit, până acum, nimeni

Vă aşteptăm în rânduri cât mai mari, cu dor şi drag.

Update: alte poze la Bloodie, sărut mânuţele
Update 2: are şi Tomata pozele

Ce avem aici?

Folosesc imaginea asta ca avatar la Y!M:

Doresc să vă daţi cu părerea: ce e în poză? Am primit câteva variante de răspuns pe messenger, una din ele chiar de la trei persoane diferite. N-a ghicit nimeni.

Hai, să vă văd. O să pun şi imaginea mare la un moment dat, dar până atunci, baftă

(rog cei cărora le-am zis deja ce e în poză să mai păstreze misterul)

Hai România!

Pentru meciul cu Italia pun eu la bătaie Dacia şi Diamantul, să sară cineva cu berea şi scara de bloc.

Mici

Am în casă câteva lucruri mici care-mi sunt foarte dragi (cu un clic pe fiecare poză v-aţi rezolvat de o rezoluţie semi-decentă):

Vaca ălui mic. A găsit-o, îmi zice.

Ursul mamei. E aspru şi îi curg picioarele, dacă îl pui pe o margine.

S-au împrietenit rapid.

Poate puţin prea tare.

Macheta mea de Renault 12 Gordini. Seamănă leit cu bătrâna mea, de aia o iubesc:

Vechea mea Dacie, după cum ziceam.

Un film foto de anul trecut, de când poza fratele în mod old-school. Şepcosul de pe peliculă sunt chiar însumi:

Dintr-o serie de poze frumoase pe film, trase cu un Zenit vechi; cea cu Dacia de mai sus e tot de-atunci, la câteva minute după asta.

Şi cireaşa de pe tortul de fructe:


Oiţa mea

…care este cea mai tare oaie, FYI.

Mersi Vale pentru macheta de Gordini, mama pentru oiţă, Horaţiu pentru că l-ai lăsat pe ăl mic să se joace cu aparatul şi trepiedul tău şi Tudor pentru poze.

Detalii tehnice: Nikon D80, despre obiectiv nu ştiu prea multe, că nu mă prea pasionează. Pozele sunt făcute de frati-mio şi de Hora, după cum ziceam, iar dacă vă interesează mai departe, mergeţi la photostream-ul Flickr al fratelui.

Poezie în RATT

Azi am avut ocazia rară de a mă deplasa cu mijloacele de transport în comun. Nu-mi plăcea nici când nu conduceam, nu-mi place nici acum. E mizerie, e curent, pute, copiii urlă. Ce mi-a descreţit puţin fruntea e “Ghidul comportamental în mijloacele de transport în comun”: o campanie, practic, anti seminţe în troleibuz. Cu versuri şi epigrame. Afişele arată după cum urmează:

Dat fiind că poza a fost făcută cu Huawei-ul din dotare, a ieşit ca vai şi-amar. Urmează transcrierea, pentru cei cu ochi slabi:

Continue reading »

Greu frate cu gramaticile ăştia

Grammar nazi:
noun(pl. -s)

2. a – A person who believes proper grammar (and spelling) should be used by everyone whenever possible. b – One who attempts to persuade or force others to use proper grammar and spelling. c – One who uses proper grammar and spelling to subtly mock or deride those who do not; an exhibitor of grammatical superiority. d – One who advocates linguistic clarity; an opponent of 1337-speak. e – One who corrects others’ grammar; the spelling police.

(urbandictionary.com)

Grammar nazi-ul ăsta sunt eu. Inaugurez cu această ocazie categoria Gramatik, în care voi taxa greşelile evidente ale celor mai proşti şi mai ignoranţi ca mine. Pentru că sunt un om plictisit, un nesimţit şi pentru că pot.

Am avut deja Definiţia ironiei şi treaba cu Universitatea de Vest Timişoara. Astăzi taxez un afiş frumos din Music Box, care e un bar de aici, din Timisoara.

Clic pe imagine ca să se mărească a.î. să o vezi în toată splendoarea dânsei.

(pentru poză îi mulţumesc Ralucăi care a făcut-o şi i-a trimis-o Roxanei, căreia îi mulţumesc la rându-i pentru că a primit-o şi mi-a trimis-o, iar mie la rându-mi îmi voi fi însumi veşnic recunoscător că am primit-o şi că am postat-o pe minunatul meu blog)

UVT, bine-aşa!

Hai măi copii, dacă tot n-aveţi în toată Universitatea un om mai şcolit care să vă scrie ţidulele, măcar un spellcheck luaţi-vă.

Titan Uranus

Tighten my what, now?

Declaraţie