O femeie din SUA dă în judecată pe toată lumea pentru că nu i-a plăcut filmul Drive. A văzut trailerul şi se aştepta la un film gen Fast & Furious, însă filmul s-a dovedit a fi un film cu adevărat artistic, apreciat aproape în unanimitate de critici şi public deopotrivă, considerat deja a fi filmul anului. Astfel, ea dă acum în judecată atât distribuitorul filmului, cât şi cinematograful în care l-a văzut, pentru că filmul nu a fost pe gustul ei, şi nu a avut parte de atâtea curse şi urmăriri cu maşini pe cât se aştepta. Pentru că – nu-i aşa? – în State, procesele sunt cel mai popular hobby. Read More »
Sezonul toamnă-iarnă înseamnă, în fiecare an, un ospăţ pentru ochi. Odată pentru că apar seriale noi sau episoade noi pentru seriale deja existente, a doua oară pentru că ăsta e sezonul în care apar mai puţine filme “de vară” şi mai multe filme cu adevărat bune – e sezonul Oscarurilor. Dar despre asta, în episodul următor. Acum, despre serialele vechi şi noi cu care mă delectez:
Two And a Half Men – Am fost indulgent cu el primele trei episoade, însă nu cred că-l voi urmări mult de acum încolo. Ashton Kutcher nu e Charlie Sheen, însă mai mult de atât, Waldo ăsta nu e Charlie Harper. Ăsta era farmecul serialului, personajul, nu actorul. Era mişto serialul pentru că era vorba de un depravat, un timid cu probleme cu nevasta şi un copil amuzant de aiurit. Acum e vorba de un timid cu probleme cu nevasta, un timid cu probleme cu nevasta, însă faimos şi cu barbă, şi un adolescent mai mult aiurit decât amuzant. Read More »
Un scurtmetraj mişto, comedie, uşor, făcut cu buget mic şi oameni probabil începători, care pleacă de la o idee interesantă: cum ar fi dacă doi oameni ar avea creierele “conectate”, vorbind în acelaşi timp cu aceleaşi cuvinte? Câştigător al premiului pentru comedie la Comic Con International Film Festival. Read More »
Genial: cineva a reeditat câteva părţi din Harry Potter & The Half Blood Prince, creând un “trailer” care lasă să se înţeleagă că filmul e, de fapt, o comedie romantică cu adolescenţi. Am mai văzut “modificări” din astea, însă clipul ăsta e cireaşa de pe tort: Read More »
Dacă aveţi de gând să vedeţi ultimul Harry Potter (în sensul de “cel mai recent” şi “altul nu se mai face”), însă ori aţi uitat ce s-a întâmplat în primele 7 filme şi n-aveţi răbdare să le revedeţi, ori aţi ratat vreunul şi acum nu mai găsiţi DVD-ul la Cărtureşti (loltorrentlol), ori pur şi simplu nu aţi văzut niciunul, însă aţi auzit că e mişto ăsta ultimul şi parcă aţi vrea să scoateţi grăsuţa de la alimentară la un film şi dup-aia mai vedem noi, vă invit să priviţi următorul clip, care povesteşte, cu tot cu imagini, primele şapte filme în doar 6 minute: Read More »
The Dark Knight Rises, al treilea film din seria Batman reinventată de Christopher Nolan, e probabil cel mai anticipat film de care pot să-mi amintesc. E atât de anticipat încât au apărut cam-rip-uri la trailer! YouTube, Vimeo şi Dailymotion le şterge cam imediat după ce le urci, să sperăm că Trilulilu e mai ferit de furia Hollywood-ului.
Aşadar, un trailer la o calitate mult prea slabă ca să-i facă cinste: Read More »
Da. Puteţi zice orice, puteţi să vă abţineţi, puteţi să mă înjuraţi. Puteţi să-mi argumentaţi cât vreţi voi că bărbaţii adevăraţi îşi ţin lacrimile doar pentru ei, că doar panseluţele lăcrimează, că plânsul dă dovadă de o latură feminină suspect de pronunţată, orice.
Eu sunt sigur că până şi bărbaţii adevăraţi plâng uneori. Cum de unde? Read More »
Aşa ne-am gândit noi: de azi începând, la fiecare două săptămâni facem câte un concurs cu premii. Săptămâna asta, două bilete la film. Read More »
That’s Life, un scurt-metraj despre viaţă de Martin Andersen. Pe alocuri NSFW, pe alocuri prea mult pentru cei cu stomac moale, dar totuşi de râs destul de tare. Totul pe muzică de Sinatra. Read More »
Dovada poate fi găsită foarte uşor în filme. Filmele din anii ’80 începeau, pur şi simplu, fără o oră de back-story, de “începuturi”. Fără să trebuiască să explice “de ce”, ajungea un simplu “ce”. Indiana Jones era din prima secundă a filmului arheologul minune, care putea omorî oameni dacă voia, însă cu frică de şerpi. Afli toate astea în primele 5 minute, fără exagerare. În primul Tron, Flynn crease deja progrămelul, îl infiltrase în MCP şi era acolo, în miezul acţiunii; nu conta de ce exista mega-computerul ăla sau care e istoria lui, tot ce conta era premisa de la care pleca filmul. Vânătorii de Fantome nu au avut 40 de minute de cadre explicative, ci ei existau, pur şi simplu. Fantomele, la fel – fără legende care să le explice originile. Fără răscoliri interioare, fără conflicte, fără nimic.
În anii 2000, Read More »
