Category Archives: Filme

Cum mă pregătesc eu de somn – o noapte tipică

E ora 0:30 şi mă ia cu un gând macabru: ar fi cazul să mă culc, că după aia iar mă trezesc la ora 12 după-masa. Bun, hai că mă culc. Da’ nu mi-e chiar somn (căci şi azi m-am trezit la 12), hai să bag un film care să mă adoarmă. Brici, e un plan fără cusur.

Dar ce? Ceva ce am mai văzut, cel mai bine, ca să nu trebuiască să fiu atent la el şi să mă lase sufletul să adorm dacă mi se face somn. Bun, ceva ce am văzut.

Ceva ce am văzut de curând? Depinde, e bun? Nu, nu e chiar atât de bun. Atunci la ce să te uiţi la el, numai să te enervezi şi să te plictiseşti? Bun, hai să mă uit la unul mişto. Nu merge, dacă e atât de mişto încât să-l revezi la scurt timp după prima vizionare înseamnă că n-o să te lase sufletul să închitzi ochii şi să adormi.

Atunci hai să văd unul vechi. Nu merge aşa, măi băiatule, că la alea vechi nu mai ştii ce se întâmplă, nu mai ştii de ce ţi-au plăcut în primă fază. Va trebui să fii atent la ele, nu vei putea adormi. Fuck.

Hai să vedem ce avem pe torernţi. Read More »

Avatar (2009)

Fără să fi citit în prealabil cărţile, fără să am cea mai mică idee despre ce e vorba, într-o bună zi din 2003 m-am hotărât să mă uit la primul Lord of The Rings. Le aveam pe primele două (al treilea urma să apară), arse de un amic pe nişte CD-uri zgâriate, le-am ţinut la colecţia de CD-uri pirat câteva săptămâni bune, dar nu m-am uitat la ele, pentru că nu prea aveam eu încredere într-un film care se cheamă “Stăpânul Inelelor”. Aveam 18 ani, nu mă interesau pe mine filmele cu dragoni. Căci ăsta era singurul lucru (de altfel, greşit) pe care îl ştiam despre LOTR: că e cu dragoni. Ei, m-am uitat la primul, a doua zi la al doilea, iar până să apară al treilea nu am putut trăi liniştit fără să citesc cărţile. Atât de mult mi-a plăcut.

Apoi, acum doi ani, într-o săptămână în care am fost răcit cobză, am revăzut toate seriile de filme care-mi plăceau (LOTR, Back To The Future, Terminator 1 şi 2, Harry Potter, Ghostbusters şi Indiana Jones) şi, încă bolnav fiind, am decis să încerc filmul ăla din ‘77 despre care vorbeşte toată lumea. Ăla care are poate cea mai mare bază de fani pe care o poate avea oricine sau orice vreodată. Anume, Star Wars. Am pornit filmul cu reticenţă şi strângere de inimă, pentru că nu am fost niciodată fanul luptelor spaţiale: nu m-a fascinat prea tare Star Trek, Stargate sau Battlestar Galactica; singurele SF-uri cu alte lumi care îmi plăceau erau seria de Alieni şi Predator. După vreo 14 ore m-am ridicat din pat să mănânc, încă gândindu-mă într-una la cele două trilogii Star Wars pe care tocmai le văzusem fără să pot să-mi iau ochii de la ele.

Vineri am fost la Avatar. Am intrat în cinema sperând că o să-mi placă. Read More »

Trailer Iron Man 2!

A ieşit trailerul la Iron Man 2.

Până acum, ăsta e cel mai puternic motiv de a aştepta anul 2010 :D

Twilight 2: New Moon (Saga Amurg: Lună Nouă) – liveblogging

Notă: Edward o părăseşte pe Bella, Bella se pupă cu Jake, Bella se împacă cu Edward, vampirii îi promit Bellei că o tranformă şi pe ea în vampiroaică, Edward o cere în căsătorie. Nimeni nu are parte de sex.

La un moment dat vă ziceam că va veni ziua când voi merge la cinema, la Twilight 2, si voi face liveblogging. Ei, astăzi e acea zi.

Sunt în cinema, în sala 2, cea mică, în colţ spate, să nu deranjez pe nimeni cu laptopul. Sala e aproape plină cu minore. Iar prin "minore" înţeleg puţoaice de 13-16 ani, cam fără de sâni. Acum au început reclamele, Richie şi Petre o aşteaptă pe Dora. De aici încolo, cu liniuţă:

- Trailer la Avatar. Lumina e încă aici, dar slabă. Aştept să se întunece de tot.
- Trailer la Zombieland. Lumea nu e impresionată.
- Trailer la ceva film cu Robert de Niro.
- Trailer la Princess and The Frog, ultima producţie Disney 2D. Îşi cunosc, deci, targetul.

Şiiii:

- A început. Pe ecran, o…

Read More »

2012 (2009)

Dacă stai să-l pureci, 2012 e o porcărie. Dacă nu stai să-l pureci, dar stai să te gândeşti puţin în timp ce-l vezi şi puţin timp după, nu e chiar o porcărie, dar e un film aproape mediocru. Dacă, însă, nu pleci cu aşteptări la cinema şi îl iei aşa cum e, un blockbuster ridicol, cu efecte speciale în mod excesiv, îl vezi exact ca ce s-a vrut a fi: maximă distracţie.

Nu m-am mai distrat atât de mult la cinema de anul trecut, de la Iron Man şi Transformers 2. Am avut de toate: dezastre (dat fiind că a fost distrusă, efectiv, toată lumea), explozii, vulcani, un Woody Harrelson nebun, clişeul familiei destrămate şi noul prieten al mamei, clişeul preşedintelui american negru care îşi dă viaţa pentru poporul lui, clişeul romanţei dinainte de moarte (gen: ei urmează să moară înecaţi, el urmează să facă un ultim efort urgent să se salveze, dar mai pierde două minute spunându-i ei că ar vrea să se schimbe şi să fie din nou soţul ei), clişeul “omului rău” care nu are neapărat intenţii rele, doar că e foarte, foarte egoist şi aşa mai departe. Singurul lucru care i-a lipsit au fost ţâţele. După cum foarte bine a punctat Raka, “tot filmul plin de apă şi frig şi niciun sfârc?”. A fost, de fapt, un Independence Day cu personaje şi unele evenimente schimbate. A fost, în limba lui Shakespeare, “fucking awesome”.

Aşadar, la mai multe filme din astea. Dacă eşti conştient la ce gen de film te duci şi eşti dispus să-ţi pui creierul în stand-by pentru aproape trei ore, e filmul perfect. Nu ieşi dezamăgit, îţi dă exact ceea ce promite: distracţie. Dacă, însă, preferi filme mai serioase, mai de oameni mari, sau pur şi simplu un film care să aibă sens, evită-l. Eu, de exemplu, când am ieşit din cinema şi Richie nu era niciunde pe acolo, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că e undeva, într-un colţ, plângând.

L.E.: filmul ăsta a fost cea mai lungă reclamă la Bentley pe care am văzut-o vreodată.

Primul

Chiar acum rulează pe ProTV un film de mega-căcat, mega ieftin, cu drame în cuplu. Ştiţi voi, din ăla: ea e la liceu, are prieten, dar se babardeşte cu altul. Mă-sa e un MILF care îl iubeşte pe unul dar se babardeşte cu altul, din pasiune. În fine, oribil.

Ei, la un moment dat, după ce fata face murdării cu cel care nu e prietenul ei, zice “ştii, ai fost primul”. Faza cu “ai fost primul” am mai văzut-o în câteva filme, singurul pe care mi-l amintesc exact fiind “Wedding Crashers” (atunci când Vince Vaughn o babardeşte pe Isla Fisher, chestie cu care sunt total de acord – nu zic musai de Vince Vaughn, sunt de acord cu oricine o babardeşte pe Isla Fisher).

Întrebarea mea este: cum să nu-ţi dai seama că ai fost primul? În momentul în care ai pătruns o doamnă sau domnişoară fără să te chinui o vreme la intrare, fără să icnească de durere şi fără să observi o nuanţă îngrijorător de roşiatică pe mădularu-ţi, există doar două posibilităţi: una e că fata nu mai era fată, deşi încearcă să te aburească, iar a doua e că ar trebui să începi să-ţi faci probleme în legătură cu mărimea care – nu-i aşa? – contează. Pentru că dacă o penisezi cu un organ de mărimea unui OB pentru virgine, fără măcar să o zgârii puţin la floricică, nu se prea poate zice că ai futut-o. În cel mai bun caz te-ai masturbat ţinându-te de ea. Săraca.

(500) Days of Summer (2009)

E o comedie romantică a cărei intrigă poate fi rezumată parafrazând titlul unul alt film: “she’s just not into him”. Suntem avertizaţi de la început că este o poveste de “băiatul întâlneşte fata”, dar că nu e o poveste de dragoste.

Cu Zooey Deschanel şi Joseph Gordon-Levitt în rolurile principale, “500″ prezintă, evident, 500 de zile din viaţa lui Tom, îndrăgostit de Summer, rănit de Summer, despărţit sau nu de Summer. Povestea, atipică comediilor romantice, dar atât de cunoscută unora dintre noi, nu e redată în ordine cronologică, ci sărind de la început la sfârşit, la mijloc, iar la sfârşit şi din nou la mijloc. Căci, ştiţi şi voi, când vă uitaţi înapoi, la o relaţie care a trecut, nu vă amintiţi niciodată totul cronologic, ci frânturi, scenete, momente anume din ce a fost. Toate bune deodată, toate rele deodată.

Zooey Deschanel e drăguţă, ca de obicei, iar Joseph Gordon-Levitt face faţă unui rol interesant şi schimbător. Muzica din film e foarte, foarte frumoasă (The Smiths, Regina Spektor, Feist, Simon & Garfunkel), iar cromatica pe albastru a filmului pune foarte bine în evidenţă ochii lui Zooey :) În plus, în unele momente mi-a amintit de Amelie. Filmul, nu fata.

E, fără îndoială, cea mai frumoasă comedie romantică pe care am văzut-o de multă vreme încoace. Peste 10 minute mă voi uita din nou la ea.

[IMDb]

Cine vrea moca la festival de comedie?

Festivalul de comedie Comedy Cluj are concurs cu premiu un bilet All Access (intrare moca la toate evenimentele festivalului – filme, petreceri).

Ca să-l câştigaţi, trebuie să povestiţi o întâmplare atât de amuzantă din viaţa voastră încât să fie demnă de scenariu de film de comedie.

Detalii şi înscrieri aici.

CGI-brows

S-a descoperit tehnologia care va revoluţiona faţa filmelor: CGI-brows.

http://www.vimeo.com/5552957

Există zvonuri cum că primul film în care va fi adoptată tehnologia va fi chiar Transformers 3.

Cele mai 5 motive pentru care voi urî Twilight 2 – New Moon

Da, am să văd Twilight 2. Trebuie să-l văd. Poate vă întrebaţi de ce, după ce mi-aţi citit recenzia primului film. Ei, pentru că primul m-a distrat, în acel fel în care te distrează clipurile alea de la ProTV cu câte două puştoaice de liceu care se iau la pumni şi palme prin clasă: deşi ştii că, de fapt, ce vizionezi e groaznic, un om normal nu s-ar uita la aşa ceva fără să piardă vreun pariu în prealabil, trebuie să priveşti, pentru a-ţi satisface dorinţa aia lăuntrică de ridicol, kitsch. Mai mult, trebuie să-mi demonstrez că pot. Şi, poate cel mai important, m-au distrat la nebunie cele peste 100 de comentarii de la recenzia respectivă şi vreau să repet experienţa.

5. E continuarea primului Twilight.

Primul Twilight a fost prost şi nu mai avea nevoie de o continuare. Da, îi înţeleg, au făcut atâţia bani cu primul film, că nici în ziua de azi nu au reuşit să-i numere pe toţi. Deci nu îi condamn pe producători, dar îmi rezerv dreptul de a susţine că aşa o jenă de film nu merita o continuare.

4. Kristen Stewart

Deşi drăguţică, fata asta e enervantă rău. Tot timpul tristă, aşa, cu o figură de “Hey There Delilah”, fără pic de personalitate. Nu zic doar de filmul ăsta: am văzut-o şi în Adventureland (mişto film, apropo) şi tot aşa e.

3. Robert Pattinson

Robert Pattinson

O veritabilă scândură cu păr vâlvoi, RP e moartea minorelor. Lipsit de expresie, efeminat, unii îl numesc “poponar”, chestie cu care nu sunt deloc de acord, pentru că ar fi ofensă adusă homosexualilor din întreaga lume.

2. Vampiri-mimoze

Ce fac vampiriii din Twilight? Aleargă foarte repede şi strălucesc în soare. Atât. Nu tu dezintegrare din cauza ultravioletelor, nu tu crime, nu tu ţepuşe. Dacă ar fi vrut să prindă un segment mai mare de populaţie cu al doilea film, trebuia să-l fi făcut bestial. Vampiri îmbrăcaţi în piele (eventual umană, eventual neprelucrată), morţi misterioase, mult sânge.

1. Muzica

Aici şi voiam să ajung, de fapt. Priviţi puţin numele de pe listă. The Killers, Thom Yorke, Editors, Muse, Death Cab For Cutie, Lykke Li. Toate nume bune din ce numim noi azi “indie”, cu melodii special concepute pentru film. Risipă inutilă de talent. Nu zic că n-ar fi faine melodiile, căci nu le-am ascultat încă, dar strică orzul pe gâşte. Odată ce numele de mai sus vor fi descoperite de mall-iste de 16 ani îndrăgostite de Edward, lumea se va întoarce cu curul în sus. Thom Yorke nu va rămâne Thom Yorke, nu va rămâne nici “ăla de la Radiohead”, ci va fi cunoscut ca “ăla care cântă în Twilight”. Serios, acum câteva zile se auzea nişte muzică din laptop. Vine Supermassive Black Hole de la Muse. Prima reacţie pe care am auzit-o a fost “hai măăă, nu Twilight!”.

În puţin altă ordine de idei, m-am hotărât: voi merge la premiera Twilight 2 cu laptopul şi voi face liveblogging, cu spoilere şi chestii. Am zis.
Creative Commons License