The Cribs la Sziget

Ultima confirmare de pe scena principală sunt englezoii de la The Cribs. Cu asta, programul de pe Main Stage este complet şi final, putând fi văzut aici. De asemenea, s-a rezolvat şi dilema de aici: Goran nu se va suprapune cu Serj Tankian, ci cu R.E.M., la care se pare că am să renunţ. Şi a apărut şi harta la zi a insulei. Mai 3 săptămâni, woo-hoo!

The Cribs - I’m A Realist

Concluzionând, B’estfest 2008.

Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora .

Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest.
Continue reading »

Hop ş-aşa, pa, pa!

Şi-am întins-o. Ne citim săptămâna aviatoare.

Să fiţi cuminţi.

Am bilet-o din nou

Cel pentru 5 iulie nu l-am scanat, că e la fel. Sunt împlinit, mulţumit, fericit etc. Aşadar, vineri seară îl iau de o toartă pe colegul blogger Seicean şi ne îmbarcăm în trenul (adică ne întrenăm? plm) probabil mult prea puturos şi călduros, spre Bucureşti (unde ne vom întâlni cu colega bloggeriţă Bloodie). Apropo, doresc un sfat de traseu cu mijloacele de transport în comun pe ruta Gara de Nord - Plaza Mall, fată.

Plănuiesc să văd Manic Street Preachers şi Kaiser Chiefs sâmbătă, iar duminică Stereophonics şi apoi două din patru. Am de ales între Roisin Murphy şi Sunrise Avenue, dar probabil că cei din urmă vor câştiga, pentru că pe Roisin o văd şi la Sziget, iar apoi între Nelly Furtado şi Manu Chao. Aici e mai cu cântec. Nelly Furtado trebuie văzut, pentru portofoliu cel puţin, dar şi Manu Chao e Manu Chao, chiar dacă a fost şi anul trecut la Sziget. În fine, nu văd căruia dintre voi i-ar păsa de dilemele mele, aşa că o închei aici. Ideea e că sunt fericit şi mulţumit de viaţa mea, şi dacă astea sunt cele mai mari probleme pe care mi le fac, înseamnă că nu o duc chiar aşa de rău.

Aşa că, dacă nu mai apuc să bloghez până luni-marţi, să ştiţi despre mine că sunt bine, relaxat şi satisfăcut. Şi nu uitaţi:

When the heat dies down
I’ll be back in town

Kaiser Chiefs - Heat Dies Down

Concert pentru un om

”In data de 5 iulie, Asociatia The Serious Road Trip, in parteneriat cu Filarmonica Banatul, Salvati Copiii, Filiala Timis si Penitenciarul Timisoara organizeaza un eveniment caritabil in spatiul fostului Cinematograf de vara din Timisoara (fostul Capitol).
Vor concerta pro bono Sonatic si Blazzaj, vor sustine un spectacol de foc Societe Noire, iar seara se va incheia cu un party funk”.

Scopul evenimentului este strangerea de fonduri pentru a ajuta la recuperarea fizica a unui tanar in varsta de 17 ani.

De la Simona.
Deşi n-o să ajung, fiind la ora aceea la alte concerte, prin Bucureşti, măcar cu postul ăsta pot ajuta şi eu.

Bloggeri 7

De data asta în aer liber, ceea ce a picat foarte bine, a fost şi atmosfera puţin mai aerisită, dar şi berea a intrat mult mai bine. Am fost în Unirii, pe terasa aia care plouă.

Au luat parte, în ordinea după cum mi-i amintesc: Alex, Anca, Mihai, Nuzzu, Tomata, Andreea Tomatei cea blogless (cred), Simona, Cristi, Richie, Adi, Radu, Cami şi, bineînţeles, inegalabilul eu.

Detalii nu mai vin acum, sunt puţin pe fugă, dar sigur au sau vor avea ceilalţi participanţi la eveniment (până acum are Richie). În schimb, ca de obicei, vin cu poze:

Grijă, nu sunt grupate pe seturi, pentru că sunt un zgârcit şi nu-mi upgradez contul la Flickr. Deci în principiu alea de pe terasă sunt de ieri.

Aştept şi celelalte poze, copii. Şi mi-ar face plăcere ca la viitoarele întâlniri să vină şi ceva cărniţă proaspătă. Dragi bloggeri timişoreni, chiar dacă noi, cei de ieri sau acum o lună ne cunoaştem deja, nu trebuie să vă fie greu să vă alăturaţi. Fiecare dintre noi a luat parte la o primă întâlnire şi n-a murit, până acum, nimeni

Vă aşteptăm în rânduri cât mai mari, cu dor şi drag.

Update: alte poze la Bloodie, sărut mânuţele
Update 2: are şi Tomata pozele

Meciul

Scuze, niţel beat de partea asta a calculatorului. Deci la meciul ăsta am ajuns la concluzia că:

1. “ca la revoluţie” e o expresie pizdoasă. Adică băi frate, în piaţa Unirii a fost “ca la revoluţie”
2. Bănel Nicoliţă e inconfundabil. Gen, e “ăla negru!
3. pnctul 3 îl aveam în minte înainte să beau 4 beri şi 2 teqile, deci probabil că o să îmi amintesc mâine sau nu

vă iubesc mai ales pe voi, fetelor

hai România!

Am bilet-o!

Gata, nu mai e loc de dat înapoi.

MGMT la Sziget

Aparent, o vreme voi bloga din nou mult despre Sziget. Sorry, vecino.

Aşadar, tocmai a apărut în program ceva de interes cel puţin pentru mine, pentru frate-meu, şi din câte ştiu, pentru Marius: MGMT.

Fuckin’ A.
Continue reading »

And the winner is…

Acum o lună eram într-o dilemă: Stufstock sau Sziget? Pe zi ce trecea balanţa se îndrepta tot mai mult spre Stufstock, pentru că am fost chiar dezamăgit de lineup-ul temporar. Şi pentru că Stufstock-ul e la mare.

Dar azi lucrurile s-aus chimbat puţin în momentul în care am verificat din nou lineup-ul. Mi-au sărit din prima secundă în ochi două nume: The Kooks şi The Killers. Da, deci repet, The Kooks şi The Killers la Sziget Fest 2008. Asta pe lângă cei confirmaţi de mai demult: The Wombats, Babyshambles, Roisin Murphy, Kaiser Chiefs, R.E.M., Flogging Molly, Serj Tankian şi Goran Bregovic (că veni vorba, s-ar putea să se suprapună Goran ori cu Serj Tankian, ori cu R.E.M. What to do, what to do?…)

Cineva acolo sus (sau chiar acolo jos) îmi răzbună pierderea de anul trecut, când am fost obligat de împrejurări să plec de la festival cu 4 ore înainte să cânte The Killers. Şi aparent cineva-ul îi dă şi bonus pe cei de la The Kooks.

Lista până acum, aici.

Ada Milea

Mi-a plăcut dintotdeauna Ada Milea, încă de când toată lumea era înnebunită după Femur. Mi-a plăcut şi mai mult când a scos povestea lui Apolodor şi m-a dat gata de tot în 2005, când am prins Quijote într-un concert-surpriză (surpriză pentru mine, adică) la La John, în Vamă. Mi-a rămas de trei ani aproape întipărită în minte bucăţica aceea cu “dac-aş aveaaaa/o insulăăăăă/dac-aş fi numai eu/pe insulăăă” şi vocea Dorinei Chiriac, şi de-abia am aşteptat să revăd spectacolul, chestie care s-a şi întâmplat aseară, în cadrul Street Delivery.

Aparent era programată şi o întâlnire a bloggerilor în cadrul evenimentului, nu ştiu cum şi când s-a desfăşurat, dar cert este că la concert ne-am strâns eu, Alex, Anca şi Andreea pentru concert şi after-party (în localul preferat al bloggerilor, Irish PUBlic House, de lângă Tribunal).

Concertul trebuia să aibă loc în Cărtureşti, la etaj, dar după trei piese Ada l-a întrerupt, pentru că locul era prea mic pentru tot publicul venit să o asculte. Se stătea în spate, pe scări, iar unii care n-au mai avut loc să intre au rămas afară, încercând să audă ceva de la geam. Aşa că artiştii şi-au luat catrafusele şi s-au mutat cu chitări, microfoane şi boxe, jos, în faţa librăriei de pe strada Mercy, devenită pentru o zi Strada Quijote, unde au reluat spectacolul.

S-ar putea să fiu puţin subiectiv, dar concertul a fost perfect. Povestea lui Quijote şi a lui Sancho spusă şi cântată de Ada, Dorina Chiriac şi Bobo într-un mod unic, amuzant şi expresiv. După care, la bis, un fragmen din noul ei spectacol, adaptare a Nasului lui Gogol. Pe care de-abia aştept să-l văd în întregime. Cei trei au primit aplaude multe, pe măsura spectacolului, şi au cântat mult peste program, chestie care n-a putut decât să bucure pe toată lumea (într-o mai mică măsură pe Alex, care avea o nevoie gravă să-şi golească vezica, hehe).

Multe mulţumiri Adei Milea, Dorinei Chiriac şi lui Bobo pentru o zi frumoasă şi pentru ocazia unui final minunat al acesteia.

TM-99-Blog, v6

Gata, m-am întors. S-a întâmplat şi a şasea întâlnire, o întâlnire mai restrânsă, dar mai lungă (cel puţin pentru mine). Am ajuns pe la 16:30, masa noastră fiind singura ocupată din bar. Erau de faţă Dora, Richie, Nuzzu, Cami şi Bloodie. Numa bine ce ne-am încălzit de la prima bericică şi a apărut şi Răzvan, după care şi Cristi. Dora a plecat foarte repede, a apărut într-un final şi Dan şi am început să jucăm darts şi să batem cuie. Ştiţi cum e, da? Trebuie să baţi un cui în buşteanul din dotarea localului cu partea subţire a unui ciocan. Ultimul care reuşeşte să-l bage plăteşte berile jucătorilor.

Am pierdut, am dat bere. După aia a pierdut şi Dan şi a dat bere. Ne-am distrat, plus că a fost un prilej să facem tot felul de glume cu aluzie sexuală, gen “vezi că ţi s-a îndoit”, glume care au dat naştere unei seri pline de bancuri care au trimis fetele acasă, Cami fiind singura care a rămas pe poziţii voiniceşte. Aş dori pe această cale să-mi cer scuze fetelor pentru limbajul folosit, pentru expresiile care mai mult ca sigur că le-au rămas întipărite în minte şi le vor bântui pentru mult timp. Fetelor, aţi fost şi sunteţi cele mai frumoase şi vă mulţumesc în numele colectivului masculin al TM 99 Blog pentru răbdarea şi înţelegerea de care aţi dat dovadă şi de care veţi da dovadă şi pe viitor (sper). Vă iubim sincer.

După care a sosit şi Adi şi ne-am beţivit cu toţii cel puţin până la miezul nopţii, când eu am plecat singur, tz tz tz. Subiectele discuţiei s-au învârtit, în mare, între sâni şi bancuri porcoase, muzică şi bineînţeles bloguri.

Am aflat nişte chestii interesante, cum ar fi că Bloodie nu poate mânca dacă se uită cineva la ea, după cum se vede şi din una din poze, hehe. Apoi Cami mi-e vecină de 15 ani de zile, dar nu ne-am ciocnit nici măcar odată.

RE: Reminder: nu uit, ţi-o acordez cu prima ocazie.

Şi ca să nu uit, înainte să pun pozele, să ne amintim de pariu. Am pus un pariu cu Dan. El zice că “Adeline” e melodia trupei Partizan, eu zic că e a trupei Timpuri noi. Dane, pe site-ul oficial Timpuri Noi Adeline e trecută pe albumul din ‘98, cu trei ani înainte să se despartă şi să se formeze Partizan, după cum zice Wikipedia. Deci:

Şi, ca de obicei, poze:

La mai mare, copii! Data viitoare la iarbă verde.

Formaţia Vama lansează albumul Vama

Mâine, 22 mai, pe interneţi, şi în 6 iunie la Arenele Romane. Lansarea pe interneţi se face în format digital, albumul putând fi descărcat, de mâine, printr-un SMS de 4 euroi. Plus TVA, normal.

Iniţiativa e bună, sunt probabil primii (cel puţin aşa susţine Tudor pe blog, dar a fost deja săptămâna trecută un scandal legat de ce scrie el pe blog) care fac treaba asta în România. Partea bună e că e mai eftin decât un CD din magazin, banii nu mai trec pe la casa de discuri şi vine, pe lângă mp3, şi în WAV. Adică o copie 1:1 a CD-ului, fără pierdere de calitate. Partea proastă, însă, e că va apărea mult mai repede pe trackerele cu tradiţie şi pe DC++. Mă rog, partea proastă pentru ei.

Pe site-ul Vama există un colaj de 30 de secunde din fiecare melodie de pe album, care este:

L-am ascultat de trei ori, şi pot zice că Tudor şi-a spălat păcatele făcute cu “Fericire în rate” (a se citi “nu mi-a plăcut albumul”). Sună a vechea Vamă Veche, dacă aş putea zice aşa. Aştept să văd ce a făcut din Fotomodele, că am tot auzit pe interneţi versiuni live trase prost şi mi-a plăcut. Cred că îmi vor place şi Scrisoare către Făt-Frumos, Undeva prin Vamă şi Suflet normal, din câte am auzit în “trailer”. În fine, revin cu impresii despre album zilele astea.

Sziget vs. Stufstock

Sunt într-o dilemă: să mă duc la Sziget sau la Stufstock?

Pe la începutul anului dilema asta nu exista: planul meu era să mă duc la Sziget chiar şi mort, şi eventual la Stufstock, dacă-mi mai permite bugetul. Ei, acum lucrurile s-au schimbat puţin. Problema cea mai mare e că Szigetul se desfăşoară între 12 şi 18 august, iar Stufstock-ul între 14 şi 16 august. Deci ideea cu mersul la ambele pică din start. Apoi, line-up-ul de la Sziget nu mă coafează aşa tare anul ăsta. Aş putea trăi şi fără să văd R.E.M., iar pe Kaiser Chiefs îi văd la B’estFest. Rămâne, deci, să le pun pe cele două în balanţă şi să aştept sfaturi.

Aşadar, să începem cu Sziget-ul. Continue reading »