Vă rugam acum două săptămâni să votaţi un proiect în cadrul campaniei Pepsi Refresh. Vă mulţumesc că aţi ajutat să o aducem în top 100, calificându-se pentru etapa a doua.
Acum e timpul să o urcăm în top 10, pentru a merge în etapa finală! Read More
Am scris acum ceva vreme despre concursul Pepsi Refresh – concurs pe care l-am urmărit îndeaproape, pentru că dacă e vorba de refresh urban, apoi eu susţin Timişoara până în pânzele albe. A venit vremea să susţin în mod oficial una dintre idei :)
Avem, deci, câteva idei de refresh urban şi pentru Timişoara. Se găsesc aici. Problema, însă, e că foarte multe-s proaste. Nu doar astea din Timişoara, ci în general:
Există o grămadă de idei care, de fapt, sunt cauze lacrimogene pentru copii orfani, câini bagabonţi, spitale bătute de soartă şi bătrâni ramoliţi. Practic, nimic nou sub soare, nimic fezabil (că, să fim serioşi, câte spitale poate renova Gigi din Ferentari cu 20.000 de dolari?), ci doar dorinţa românilor de a mai pune o cauză lacrimogenă pe Internet. Sau poate sunt doar o consecinţă a faptului că nu pricep că banii ăia vor merge pentru realizarea ideii, nu în buzunarul propriu. Ce-i rău, însă, e că “ideile” astea sunt votate en masse, ocupând primele locuri, în timp ce alea chiar mişto sunt pierdute în neant. Vorba Corinei, “ăsta-i sindromul Dansez Pentru Tine”. Read More
Întotdeauna am fost adeptul atitudinii “chill”. “Nu dispera” sau “nu te panica”, ziceam. Şi-i bine uneori – nu pot nega beneficiile cumpătării şi a calmului în luarea unei decizii.
Totul până la distracţie, însă. Când e vorba de un chef, un party, o chermeză, ceva, se schimbă treaba. Din copil cuminte devin “bestie” neîmblânzită, spre supărarea gagicii-mi. Asta e, nimeni nu e perfect :)
Joi, timişorenii sunt invitaţi în mod oficial să devină desperados, în cadrul a ceea ce se preconizează a fi cea mai sălbatică petrecere a anului: Desperados Party! Se ţine la Halele Fructus şi începe de la ora 22, în data de 6 octombrie, şi o să fie o nebunie: tatuaje şi live graffiti, hostese poliţiste, dansatoare în cuşti, fakiri, şerpi şi iguane, wall of fame şi chiar o capelă a căsătoriilor. Iar muzica va fi live, asigurată de Norzeatic & Khidja, R.O.A si DJ Ursula 1000 (UK).
Cum obţii o invitaţie pentru party? În două feluri: Read More
După ce am fost weekend-ul ăsta la Budapesta, am ajuns la o concluzie: dacă aş avea resursele necesare, aş da un refresh turismului timişorean. Aş organiza un “sightseeing tour” cu program regulat. Şi l-aş face atât pe străzi, cât mai ales pe Bega, dacă tot se laudă autorităţile locale că devine navigabil. Ar fi o “bărcuţă” cu vreo 50 de locuri, în care ai primi o cască în care ţi se povesteşte istoria mai mult sau mai puţin recentă a oraşului, poveste sincronizată cu locul din oraş în care tocmai te afli. Exact ca-nspre apus.
Ar fi o călătorie de o oră. Ar pluti încet de la podul de lângă parcul “Stonehenge” (naiba mai ştie cum îi zice de-adevăratelea) şi ar merge, încet, pe Bega. Ai vedea fostele fabrici, ai vedea cea mai modernă piaţă din Timişoara. Ai vedea un cartier nou, unul liniştit şi ai vedea un parc. Ai vedea Parcul Copiilor şi faleza pe care se plimbă studenţii. Seara ai vedea cluburile de pe mal şi ai putea servi un citro la berăriile cu port. Ai merge până în celălalt capăt al Timişoarei, la vechiul port, şi te-ai întoarce de unde ai plecat. Nu-i chiar Dunărea Bega asta, însă un tur de o oră tot poate susţine.
Momentan, însă, doar vise. Cu toate astea, articolul ăsta îl scriu într-un anume context: proiectul Pepsi Refresh. E un concurs ce are loc pe pagina de Facebook a Pepsi România. Concurs de idei, mai exact.
Anume, Read More
Acest articol participă la concursul Azerty.ro lansat de Blogal Initiative. Merită citit, că-i frumos scris, aşa cum îmi şade mie bine :)
La început a fost DataTim-ul.
Aveam 5 sau 6 ani (în 1990 sau 1991) şi, întorcându-mă de la Satu Mare după o lungă şedere la bunici, părinţii mă aşteptau cu primul meu “computer”, care avea să îmi mănânce ani buni din viaţă. Se chema MicroTIM, era produs de o firmă de aici, din Timişoara, DataTim pe numele ei, şi era ceva clonă după Comodore 64. Funcţiona cu casete audio, iar încărcarea unui program pe el dura câteva minute bune şi suna absolut oribil: Read More
Am primit un e-mail de la un băiat care vrea să câştige 300 de beri. Ceea ce-mi doresc şi mie, de altfel.
Ei, băiatul ăsta zice că-i place berea atât de mult, încât s-a apucat să şi-o facă singur, cu mânuţele lui. Îmi place atât site-ul de prezentare al participării lui (se vede că-i designer), cât şi modalitatea de abordare a problemei, aşa că-s bucuros să-l ajut cum pot. Ia, like-uiţi-l şi voi. Anume: Read More
Să mai ziceţi că nu susţin sportul. Astăzi propun fanilor Poli Timişoara un mini-concurs organizat de Radio Timişoara şi Primăria Timişoara, la care puteţi câştiga unul din cele trei pachete conținând, fiecare, un tricou inscipționat cu numele orașului, o șapcă marca Radio Timișoara și copia biletului de intrare la primul meci de fotbal care s-a jucat pe actualul teritoriu al României, la Timișoara, în 25 iunie 1899. Cum câştigi?
Îmi zice ieri Chinezu: “Mă, mâine lansăm prima campanie prin Blogal Initiative – te bagi? E cu concurs”. Zic “Bă, da’ merită? Că sunt în public la Miss Recaş 2011, tocmai defilează o grăsuţă şi urmează să cânte la chitară băiatul ăla din Recaş care a fost în preselecţie la ceva megastar”. Zice “Mă, mă!” – aproape la fel de suav ca Piersic – “e cu bani, mă, şi cu ecrane tangibile”. “Aoleo”, zic, “mă bag”.
Şi-am lăsat la o parte cu greu cele 13 fete dintre care doar una era ieşită de pe băncile liceului, am apăsat pe ici, pe colo, pe ecranul mobilului, şi-am citit mailul “oficial” trimis de însuşi Chinez. Era lung al naibii. Rezumatul lui, însă, ar suna cam aşa: Read More
Dacă da, grăbiţi-vă de vedeţi cum puteţi pune mâna pe ea (cazarea), citind detaliile de aici. Hai ne vedem mâine!
