September 22, 2011 – 13:57
După ce am fost weekend-ul ăsta la Budapesta, am ajuns la o concluzie: dacă aş avea resursele necesare, aş da un refresh turismului timişorean. Aş organiza un “sightseeing tour” cu program regulat. Şi l-aş face atât pe străzi, cât mai ales pe Bega, dacă tot se laudă autorităţile locale că devine navigabil. Ar fi o “bărcuţă” cu vreo 50 de locuri, în care ai primi o cască în care ţi se povesteşte istoria mai mult sau mai puţin recentă a oraşului, poveste sincronizată cu locul din oraş în care tocmai te afli. Exact ca-nspre apus.
Ar fi o călătorie de o oră. Ar pluti încet de la podul de lângă parcul “Stonehenge” (naiba mai ştie cum îi zice de-adevăratelea) şi ar merge, încet, pe Bega. Ai vedea fostele fabrici, ai vedea cea mai modernă piaţă din Timişoara. Ai vedea un cartier nou, unul liniştit şi ai vedea un parc. Ai vedea Parcul Copiilor şi faleza pe care se plimbă studenţii. Seara ai vedea cluburile de pe mal şi ai putea servi un citro la berăriile cu port. Ai merge până în celălalt capăt al Timişoarei, la vechiul port, şi te-ai întoarce de unde ai plecat. Nu-i chiar Dunărea Bega asta, însă un tur de o oră tot poate susţine.
Momentan, însă, doar vise. Cu toate astea, articolul ăsta îl scriu într-un anume context: proiectul Pepsi Refresh. E un concurs ce are loc pe pagina de Facebook a Pepsi România. Concurs de idei, mai exact.
Anume, Read More »
Acest articol participă la concursul Azerty.ro lansat de Blogal Initiative. Merită citit, că-i frumos scris, aşa cum îmi şade mie bine :)
La început a fost DataTim-ul.
Aveam 5 sau 6 ani (în 1990 sau 1991) şi, întorcându-mă de la Satu Mare după o lungă şedere la bunici, părinţii mă aşteptau cu primul meu “computer”, care avea să îmi mănânce ani buni din viaţă. Se chema MicroTIM, era produs de o firmă de aici, din Timişoara, DataTim pe numele ei, şi era ceva clonă după Comodore 64. Funcţiona cu casete audio, iar încărcarea unui program pe el dura câteva minute bune şi suna absolut oribil: Read More »
Am primit un e-mail de la un băiat care vrea să câştige 300 de beri. Ceea ce-mi doresc şi mie, de altfel.
Ei, băiatul ăsta zice că-i place berea atât de mult, încât s-a apucat să şi-o facă singur, cu mânuţele lui. Îmi place atât site-ul de prezentare al participării lui (se vede că-i designer), cât şi modalitatea de abordare a problemei, aşa că-s bucuros să-l ajut cum pot. Ia, like-uiţi-l şi voi. Anume: Read More »
Să mai ziceţi că nu susţin sportul. Astăzi propun fanilor Poli Timişoara un mini-concurs organizat de Radio Timişoara şi Primăria Timişoara, la care puteţi câştiga unul din cele trei pachete conținând, fiecare, un tricou inscipționat cu numele orașului, o șapcă marca Radio Timișoara și copia biletului de intrare la primul meci de fotbal care s-a jucat pe actualul teritoriu al României, la Timișoara, în 25 iunie 1899. Cum câştigi?
Îmi zice ieri Chinezu: “Mă, mâine lansăm prima campanie prin Blogal Initiative – te bagi? E cu concurs”. Zic “Bă, da’ merită? Că sunt în public la Miss Recaş 2011, tocmai defilează o grăsuţă şi urmează să cânte la chitară băiatul ăla din Recaş care a fost în preselecţie la ceva megastar”. Zice “Mă, mă!” – aproape la fel de suav ca Piersic – “e cu bani, mă, şi cu ecrane tangibile”. “Aoleo”, zic, “mă bag”.
Şi-am lăsat la o parte cu greu cele 13 fete dintre care doar una era ieşită de pe băncile liceului, am apăsat pe ici, pe colo, pe ecranul mobilului, şi-am citit mailul “oficial” trimis de însuşi Chinez. Era lung al naibii. Rezumatul lui, însă, ar suna cam aşa: Read More »
Aşa ne-am gândit noi: de azi începând, la fiecare două săptămâni facem câte un concurs cu premii. Săptămâna asta, două bilete la film. Read More »
Dacă da, grăbiţi-vă de vedeţi cum puteţi pune mâna pe ea (cazarea), citind detaliile de aici. Hai ne vedem mâine!
De mic mi-a plăcut cu trenul – chit că erau în halul în care erau (având bunici în Satu Mare, nu le prindeam pe cele mai îngrijite, alea “de Bucureşti”). În afară de trenul de Satu Mare, toate călătoriile cu trenul pe care mi le amintesc au fost “la distracţie”: câteva drumuri spre mare (voi, timişorenii, ştiţi cum sunt astea: 15-16 ore de mers în căldură, cu întârzieri şi copii mici şi enervanţi în compartiment) petrecute pe culoar, cu capul scos pe geam; un drum până în Moldova, împreună cu alţi 50 de hăndrălăi de liceu, drum în care nici noi, dar nici alţi bieţi călători care au avut ghinionul să se afle în locul nepotrivit în momentul nepotrivit nu am pus geană pe geană; un drum până “în judeţ”, pentru a pune cortul o noapte prin te miri ce câmp; nişte drumuri până la Lugoj, la diverse serbări sau festivaluri ale berii, doar pentru că urmau să cânte în public nişte prieteni. Însă niciodată nu am avut parte de distracţia aia chiar în tren.
Ei bine, Beck’s vrea să repare acest lips. Aşa că, dragii mei timişoreni, avem treabă: trebuie să creăm cel mai lung Beck’sperience Train. Cum vine asta? Read More »
Ca în fiecare an de când s-a înfiinţat, particip la RoBlogFest. Ca în fiecare an, sunt pregătit pentru trei variante de rezultat:
1. Să iau un loc în top 3 la ceva categorie, chestie care s-a întâmplat într-un singur an, însă nu cu blogul ăsta, şi nu pot să vă zic exact despre ce a fost vorba;
2. Să nu iau nimic, chestie care s-a întâmplat în restul anilor;
3. Să câştig un premiu, drept pentru care m-aş duce acolo, m-aş îmbăta (după o idee născută acum doi ani) şi aş face scandal, aş vorbi cu o grămadă de bloggeri mici şi medii ale căror nume sau feţe nu le voi ţine minte a doua zi (scuze anticipat, nu e ceva personal, aşa fac eu când sunt obosit după tot drumul ăsta de la Timişoara la Bucureşti, mă-nţelegeţi) şi aş apărea în poze cu ochii mici. Read More »
