Category Archives: Basme

Ce-mi făcuşi, Chinezule?

June 16, 2010 – 13:16

Când nu ştie ce să scrie pe blog, Chinezu face lepşe care să-l urce în Zelist peste Tudor Chirilă. Şi Chirilă mai voia. Cea de astăzi sună cam aşa:

Exact din locul în care stați acuma faceți 7 pași la stânga, ridicați privirea și priviți pentru fix 7 secunde. Apoi întoarceți-vă la computer și scrieți ce ați văzut.

Io m-am ridicat şi am făcut şapte paşi la stânga. Însă nu m-am întors, ci i-am făcut lateral (gamerii ar recunoaşte acest procedeu ca “strafing”). La al şaselea, privind în jos (ca să am de unde ridica privirea), m-am împiedecat şi m-am dezechilibrat, ştiind sigur că voi pica şi mă voi lovi de ceva. M-au prins, însă, două braţe salvatoare, puternice, bărbăteşti. Am deschis ochii. Era Petri, colegul meu care are biroul, aparent, la fix şapte paşi în stânga de biroul meu. Privirile ni s-au întâlnit şi l-am fixat fix şapte secunde, conform regulilor. Se uita la mine iniţial nedumerit, apoi din ce în ce mai iritat, pe măsură ce treceau secundele. Deşi şapte, treceau încet, de parcă timpul devenise al meu. Sau, mai degrabă, eu al lui. Secundele treceau încet, biblic de încet. Le-am numărat exact, după care m-am sprijinit în marginea biroului şi m-am ridicat, ştiind misiunea lepşei îndeplinită. M-am îndreptat încet spre biroul meu, fără să spun nimic, simţindu-mă urmărit de privirea nedumerită a colegului. M-am aşezat şi i-am auzit din stânga vocea groasă: “Bă, prost eşti”. Nu i-am răspuns. Nu ar fi înţeles.

By Ovi | Also posted in Fun, Lepşe | Tagged | Comments (8)

Poşta redacţiei

April 12, 2010 – 13:07

Dragă Ovi,

Îţi scriu pentru a-ţi aduce la cunoştinţă situaţia relaţiei sexuale dintre mine şi prietena mea.

Vezi tu, am cunoscut-o acum câteva luni şi nu ştiam ce mă aşteaptă. Am curtat-o, am scos-o la sucuri, am scos-o la savarine, chiar m-am şi tuns şi parfumat, în speranţa că poate-poate reuşesc să-i intru în graţii (iar prin graţii înţeleg, bineînţeles, “vagin”). Decât că nu ştiam ce mă aşteaptă.

Pentru că, odată începută, fata asta nu se mai opreşte. Vrea să mi-o pună zi şi noapte, fără încetare. La mare, la munte, în club, în bar. La părinţii ei acasă, la părinţii mei acasă, în maşină, în tren, în avion. La iarbă verde, în zăpadă, în nămol. Dimineaţa, înainte să plec la lucru, ea vrea. Când vin de la lucru, iar vrea.

În timpul filmului, la cinematograf. În timpul filmului, acasă. Vrea în timp ce găteşte. În timp ce stau pe Internet. Că veni vorba, îmi cerr scuzr cp sctiu asa dezorfonat dar cjiar în axest momemt… Haha, glumeam, acum sunt la birou, dar dacă eram acasă tot călare pe mine era. Mă vrea în timp ce fac baie, în timp ce fac duş, în timp ce mă bărbieresc. Odată chiar a vrut să facă sex cu mine în timp ce făcea sex cu mine.

În fine, voiam doar să zic că e bestial.

By Ovi | Also posted in Fun | Tagged | Comments (8)

În luna lui Marte

March 7, 2010 – 14:01

Fulg de nea, ce fulg frumos!
Tu la mine tot te-ntorci
Şi-mi acoperi maşinuţa
Şi mă faci să mergi pe jos
De mi-e frică să n-alunec
Şi să-mi rup dracu’ vreun os!

Fulg frumos şi drăgălaş,
Te topeşti şi ce ne faci?
Ne faci gheaţă şi polei,
Şi ne faci pe toţi şoferii
Să mergem ca pionierii
De mânuţă pe străduţă
Către secţia de poliţie
Să dăm declaraţii scrise,
Să spunem ce s-a-ntâmplat,
Cum de noi ne-am tamponat…

Guest post de la Ceciliu Stronţ, care nu şi-a plătit găzduirea deci a rămas fără bloaghe, aşa că nu mai daţi clic. Primită prin SMS.

By Ovi | Also posted in Fun | Tagged , | Comments (4)

Cum îţi dai seama că eşti beat

March 3, 2010 – 12:27

O mare vorbă românească zice că “dacă poţi sta întins pe jos fără să te ţii de nimic, nu eşti beat”. Astăzi vă voi spune povestea unui om beat după toate criteriile, inclusiv cel de mai sus.

E vorba de Amicul Gelu, personajul meu preferat. Eram la un revelion, pe la 16 ani, iar el dansa. Dar dansa cu patos, de rupea pământul. Ei, la un moment dat, ca un galant ce era, s-a gândit el să ia o fată la dans. Şi a luat-o, căci omului beat nu i te poţi împotrivi. Şi dă-i, şi danseaz-o, şi dă-i, şi învârte-o, până la un moment dat şi inevitabil, Amicul nostru ameţeşte. “Pic”, zice, după care se îndreaptă spre masă, să se prindă de dânsa. Alcoolul, însă, nu-l lasă să vadă exact care e treaba cu ea, aşa că, în loc să se prindă de masa masivă, se prinde de o tavă de prăjituri de pe aceasta, pe care, în cădere, le trage pe toate peste el.

Odată ajuns jos, se prinde bine de covoraşul de sub el, îl strânge la piept şi începe să urle, cu lacrimi în ochi:

- Vă rog, ţineţi-mă, că pic!

(altă poveste, tot cu Amicul Gelu, de la aceeaşi petrecere, în deplasare la Sebi)

By Ovi | Also posted in Fun, La beţie, Personal | Tagged , | Comments (4)

Cu ocazia acestei frumoase zile de duminică

February 14, 2010 – 10:06

Nu fi musai pro Valentine’s Day. Iubeşte şi fără să te legi la cap cu “o sărbătoare comercială, capitalistă, inventată de americani” etc. Nu băga în seamă inimioarele de la televizor, de pe interneţi, din magazine, reviste, ziare şi din birturi. Nu merge la petreceri VD pentru că aşa se poartă.

Nu fi anti Valentine’s Day. E un trend chiar mai de căcat decât să fii pro. Să nu crezi că dacă te duci la o petrecere anti, promovată de clubul, birtul sau radioul tău local ieşi mai câştigat decât altul care merge la una pro. Să nu crezi că dacă anunţi pe blog că eşti anti o să te aprecieze subit toată lumea, iar tu vei fi unic precum un fulg de zăpadă.

Iubeşte. Iubeşte-l sau iubeşte-o. Nu ca la început, nu ca în prima zi. Iubeşte ca astăzi: puţin mai mult decât ieri, o idee mai puţin decât mâine. Spune-i că îl sau o iubeşti, dar nu o face cu surle. Fii fericit sau fericită lângă ea sau el. Fă-o fericită sau fă-l fericit.

Meritaţi asta amândoi.

By Ovi | Tagged | Comments (5)

Aş vrea…

February 8, 2010 – 23:34

…să fiu, măcar pentru o lună-două, taximetrist.

Conduceam astă seară Loganul în spatele unui taximetrist (pe care-l chema Florin, aşa am dedus eu din însemnul “FLO” de pe portbagaj) şi m-am întrebat, cum mă întreb eu când mă simt profund, “oare ce viaţă duce un taximetrist?”. Douăşpe ore cu curul pe un scaun de Logan probabil că nu-s uşoare, dar nici chiar viaţă de vatman nu e. Mai schimbi traseul, mai vorbeşti cu un om beat, unul vorbăreţ, mai o gagică în cracii goi, mai o bătaie, mai un ciubuc, ceva.

Ei, şi la un moment dat mi-a parvenit o idee. Bine, nu dinăuntrul meu, ci de pe scaunul din dreapta, căci gagica-mi e o fire foarte creativă. Ar fi mişto să fiu, o vreme, taximetrist. Să duc tot felul de oameni de colo colo, să îi privesc, pe ascuns, prin oglindă, să le studiez hainele, să le studiez personalităţile, gândurile şi să bârfesc cu ei.

Apoi să scriu un blog cu toate astea. Un jurnal de bord, dacă vreţi. Ar fi plin de poveşti ridicole, plin de personaje colorate, plin de basme frumoase şi poveşti de dragoste scurte, îmbăiate în şampanie şi vodcă. Aş fi fascinat de prostia unuia, de imaginaţia altuia, aş râde la glumele uneia şi m-aş simţi prost în faţa gândirii altcuiva. M-aş înmuia tot dacă ar urca cineva cu un căţel drăguţ în maşină, aş fi deranjat de urlatul constant al unui copil, în trafic, printre claxoane, tramvaie şi stropi de ploaie.

Aş ieşi la cafea cu alţi taximetrişti, de la care aş auzi poveşti chiar mai fantastice decât ale clienţilor, aş asculta fermecat poveştile lor cu femei, m-aş arăta impresionat la auzul numărului femeilor prihănite de vreunul, aş zice “bine, bine, şefu’” atunci când unul mai vesel ar zice că, dacă am probleme cu cineva, să dau prin staţie şi vine el cu sindicatul să se bage. Aş descoperi noi străduţe, noi părţi ale oraşului, căsuţe mici şi frumoase în zone uitate de lume, aş asculta muzică liniştită toată noaptea şi aş conduce spre aeroport la răsăritul soarelui.

Da, aş vrea.

By Ovi | Also posted in Personal | Comments (9)

Figură de stil

January 21, 2010 – 16:24

Din prima clipă în care o vezi te atrage. Îţi atrage privirea şi-ţi suceşte minţile, pur şi simplu. Nu vrei decât să o cunoşti, să îţi vorbească şi să îi vorbeşti. Poate să dansezi cu ea, poate să cânţi cu ea, poate să o ţii de mână. Poate să o săruţi, poate să îi pui o mână pe ţâţă, poate să te încolăceşti în ea, poate să vă petreceţi cei mai frumoşi ani ai tinereţii împreună.

După care o abordezi. Ieşiţi la un suc, vorbiţi o oră, două despre tine şi mai ales despre ea, o complimentezi, dar nu uiţi să te lauzi şi tu, subtil, cu cât de meseriaş eşti tu în orice domeniu vreodată. Vă plimbaţi o oră, două, pe malul Begăi, respirând aerul ăla curat de octombrie şi îi povesteşti porcării de când erai tu mic şi te băteai cu băieţii. Ajungeţi în faţa casei ei, te apropii de ea, te uiţi în ochii ei mari şi-i şopteşti suav “vreau să mă aflu pe tine”. Te acceptă şi eşti sigur că l-ai luat pe Freddie Mercury de un picior. Read More »

By Ovi | Also posted in Personal | Comments (4)

GPS-ul viitorului

December 9, 2009 – 04:33

Tocmai ce-am aflat cu bucurie despre concursul lui Manafu, cu premiu un GPS Mio. Ca să fie treaba ca la carte, menţionez oficial că postul acesta este înscris în concursul Mio S505.

Ei, ziceam că am aflat cu bucurie, să vă explic şi de ce. Pentru că tema concursului e, în mare, “funcţii ideale pentru un GPS al viitorului”. Coincidenţa face că acum nu multă vreme discutam cu un amic exact pe baza acestei teme (eram în maşină, la drum lung, obosiţi, cu un GPS prost în geam) şi ajunsesem la concluzia că “ar fi fain să”, după cum voi enumera mai jos.

Aşadar, GPS-ul viitorului:

  • Îţi învaţă obiceiurile. Ştie cât mai multe puncte de interes şi ştie să ţi le recomande. Să zicem că în fiecare dimineaţă, în drum spre lucru, îţi bei cafeluţa la un Starbucks. Sau că, de două ori pe săptămână, mergi la un restaurant grecesc sau la KFC. Cu GPS-ul în maşina parcată pe lângă POI. Ei, ai plecat din oraşul de reşedinţă şi ai ajuns într-unul străin, poate chiar într-o ţară străină. Să zicem că mergem la Debrecen, de dragul sonorităţii amuzante a numelui. Conduci de câteva ore fără oprire, te apropii de oraş. La 5km de acesta, GPS-ul te întreabă: “te interesează un KFC? Un Starbucks? Dar un restaurant grecesc?”, iar dacă îi zici că da, te duce la fix.
  • Oarecum similară cu funcţia de mai sus, atenţionare la puncte de interes. Sunt la Viena. Am auzit eu că e oraş frumos, da’ sunt puţin mai de la periferie, n-am apucat să mă interesez despre ce anume vreau să văd. Ajung în oraş, mă cazez, mănânc, beau o cafea şi îmi iau GPS-ul în oraş (în maşină sau la pas). La un moment dat îmi apare pe GPS “la 1,4 km e biserica X; viraţi următoarea la dreapta pentru a o vizita sau apăsaţi Cancel”. Sau “te afli lângă Muzeul Y, da’ vezi că e 30 de euro intrarea”. Ceva de genul ăsta.
  • A treia (şi poate cea mai importantă) funcţie e recepţia schimbărilor urgente în trafic în timp real, direct de la satelit. Mă întorc de la Rob acasă. La bastion, accident în tunel, trei maşini răsturnate, blocate ambele benzi. Cineva sună la poliţie, poliţia ajunge în 5 minute (lol), constată că, da, e blocat bine şi anunţă prin staţie la sediul central. Sediul central trimite doar câteva coordonate la Bucureşti, care le transmit mai departe satelitului. Satelitul îmi transmite mie pe GPS şi în câteva secunde sunt atenţionat că aş face bine să n-o iau pe acolo, ci pe ruta ocolitoare B. Sau pe autostradă, în caz de accident, blocaj, ori pe şosele de munte, cu zăpadă. Totul în timp real. Bine, pentru asta trebuie să depună eforturi şi instituţiile responsabile cu buna derulare a traficului din fiecare ţară, dar hei, e vorba de viitor, nu?

Ca să fie participarea mea la concurs completă, răspunsul la întrebarea “De ce iti doresti noul GPS Mio S505?” e: pentru că altul n-am, pentru că stau foarte prost la capitolul “orientare în spaţiu”, pentru că din specificaţiile de pe pagina aparatului pare unul bun şi pentru că ştiu că GPS-urile Mio sunt scule bune.

Baftă mie :)

By Ovi | Also posted in Concursuri, Gadgeţi | Tagged , | Comments (7)

Băsescu a mâncat un bebeluş

November 27, 2009 – 01:43

Pe lângă că a lovit un biet copilaş nevinovat, creştin şi premiant, Băsescu a mâncat un bebeluş acum doi ani, în timpul unui concediu pe litoral, afirmă surse anonime.

Basescu mananca un bebelus

Ştirea este însoţită şi de o fotografie, realizată cu telefonul mobil iPhone de un paparazzi în vara anului 2007, sosită pe adresa redacţiei din aceeaşi sursă cu cea a clipului de aseară.

Contactat pentru comentarii, Traian Băsescu a declarat că nu îşi aminteşte să fi mâncat un bebeluş, dar dacă a făcut-o, probabil că a meritat-o.

“Nu îmi amintesc să fi mâncat un bebeluş. Dacă am făcut-o, probabil că a meritat. Oricum, a fost un concediu destul de reuşit” – Traian Băsescu.

De asemenea, sursele afirmă că, în urmă cu două luni, preşedintele a lovit cu pumnul un pisic de doar cinci săptămâni, iar în 2011 va face dragoste cu o ursoaică panda.

By Ovi | Also posted in Bălării, Fun, Personal | Tagged , , | Comments (24)

Ştiţi de ce mă bucur că trăiesc în timpurile astea?

October 31, 2009 – 00:09

Generaţia bunicilor a crescut cu cărţi, praştii şi biciclete. Abia de pe la jumătatea vieţii au avut parte de televiziune. Au îmbătrânit cu un televizor alb-negru, apoi unul color, apoi unul cu telecomandă pe care îl bibilesc nepoţii, ei nefiind în stare să înţeleagă taina butoanelor de pe respectivă. Pentru că dacă dispare Kanal D de pe canalul 15, e panică. Şi pentru că TVR3 trebuie să intre între TVR2 şi TVR Cultural, iar Duna TV să dispară de-aici, pentru că dă-i în pizda mamii lor de bozgori (aşa se glumeşte în Satu Mare, ştiţi voi). Când vine vorba de Internet, bunica tace, iar bunicul întreabă, în primul rând, cât costă, iar când aude că e relativ ieftin, întreabă dacă poate să şi-l bage pe televizor.

Generaţia părinţilor a crescut cu carbit, televiziune alb-negru, magnetofoane Rostov, viniluri ruseşti şi biciclete Pegas. După jumătatea vieţii au avut parte de computer. La început nu l-au folosit, pentru că nu au înţeles la ce le foloseşte. E pentru jucat, e pentru copii. Hai să-i luăm unul la ăla micu’ dacă e premiant. Mai apoi s-au ieftinit interneţii, i-au băgat şi la ăla micu’, chiar dacă nu mai era premiant. Şi-au făcut şi adresă de e-mail, au învăţat să caute vacanţe în Europa, să tipărească documente create de ei, să dea mai departe toate e-mail-urile cu FW:FW:FW:FW: la subiect şi cu .pps la ataşament. Din când în când mai roagă plozii să le deviruseze maşinăria sau să le arate cum se face aia. Sunt aproape siguri că ştiu cu ce se mănâncă, dat fiind că au cont de messenger, scriu e-mail-uri, au descoperit conceptul de forum, citesc ştiri online şi comentează asupra lor. Transpiră, însă, în faţa unor cuvinte precum “Twitter”, “blog”, “Youtube” şi “Facebook”.

Apoi suntem noi. Am crescut, mai mult sau mai puţin, cu Cartoon Network. Am văzut în direct declinul MTV-ului, am avut parte de Counter-Strike de mici. Fiecare am fost un mic guru pe IRC, fiecare a avut ID-ul lui de messenger cu sute de prieteni, fiecare a contribuit, chiar şi din greşeală, la miliardele de afişări ale hi5. Acum majoritatea avem câte un blog, un cont de Twitter, rachete de computere care rulează jocuri cu grafică mai realistă decât unele filme de la ProTV, verificăm pe net scorurile la meciuri direct de pe un telefon luat cu 1 euro la ofertă, aveţi gay-porn-ul direct pe iPhone.

În lumina celor de mai sus, revin la întrebarea din titlu: pentru că, oricum ar evolua tehnologia în următorii 50 de ani, orice fel de distracţie se va inventa, mai mult sau mai puţin scump, mai mult sau mai puţin uşor de învăţat de un moşuleţ de 70 de ani, oricât de în urmă voi fi pe lângă puştii de atunci, un lucru mă linişteşte: eu voi fi boşorogul ăla învechit, dar voi avea Internetul.

By Ovi | Also posted in Bălării, Interneţi, Personal | Comments (10)
Creative Commons License