Sâmbătă am fost pentru prima oară la squash, la invitaţia Tiţei şi a obiceiurilor ei sănătoase. Fiind un sportiv desăvârşit, ieri am fost absolut doborât de o febră musculară cum am mai avut doar după Peninsula de anul ăsta (care a fost, de fapt, mai mult o mahmureală monstruoasă combinată cu o săritură cu coarda elastică). Mă dor toţi muşchii, începând de la ceafă şi până în talpa piciorului drept. De fapt, singurii muşchi care nu mă dor sunt cei de la mâna stângă – ceea ce e o dovadă clară că şi WASD-ul e destul de solicitant.
După care, seara, ne-am jucat în zăpadă. Normal că mi-am luxat glezna şi că ieri mai mult mi-am cărat după mine piciorul stâng decât l-am folosit. După care am văzut şi eu poza care ne-a fost făcută, mie şi şuncii mele, în timp ce jucam Squash, şi am devenit subit conştient de dimensiunile mele (mi se întâmplă chiar şi mie uneori).
Asta aşa, ca să fiu entuziasmat şi altă dată să mă ridic de la computer. Cine vrea sfaturi de slăbit? Dau ieftin.
- Da şefu’, m-aţi chemat?
- Ia un loc, te rog. Ai idee de ce te-am chemat, Iarnă?
- Nu, şefu’, ce-am făcut?
- Eşti un prost, aia ai făcut. Eşti cel mai prost anotimp. Dintre toate anotimpurile, tu eşti cel mai român.
- Cum vine asta, şefu’?
- Uite fix aşa: Read More »
Se pare că e sezonul curiozităţilor la mine, după cea de alaltăieri. Asta nouă e legată de vrăji. Nu râdeţi, m-am uitat cu gagica la un episod din Once Upon a Time aseară şi m-am tot gândit la asta.
Aşadar vrăji. Anume, cele făcute după reţetă, gen “două linguriţe de sânge de şobolan, o coadă de cal, sudoarea unei virgine, 100g unt, un vârf de cuţit de Knorr şi un vârf de cuţit”. În mod normal, în poveşti, astea-s făcute toate de vrăjitori sau vrăjitoare, care au o carte cu toate reţetele astea (sau, dacă-s doctori în vrăjitorie, deja le ştiu pe dinafară) şi le fac exact după ele. Nu există loc de “hai că pun şi şofran şi poate un ochi de şarpe, să vedem ce iese”, căci, teoretic, orice abatere poate distruge universul.
Şi atunci mă întreb eu: Read More »
E o curiozitate/întrebare adresată în speţă purtătorilor de paltoane de piele sau, altfel, mai mult sau mai puţin impermeabile.
Ţinând cont că a) paltoanele se poartă în special în condiţii de frig şi b) aerul cald e mai uşor ca cel rece, ridicându-se (în sus), atunci băşinile trase sub palton, într-o zi friguroasă ca asta, se dispersează la nivelul fundului sau se ridică şi ies pe la ceafă?
Hrană pentru gândire.
Credeam că sentimentele de răzvrătire împotriva sistemului se duc odată cu scăparea din liceu. Sau măcar, pentru întârziaţi, după vârsta de 21 de ani, când începi să mai dai piept cu viaţa. Nu-i chiar aşa.
Acum vreo lună şi ceva am comandat o pizza. Când a ajuns, am avut surprinderea să îmi recunosc un fost coleg de la prima facultate aducând-o. Hei, salut, ce mai faci, cum îţi mai merge – politeţuri generale. Mă întreabă unde lucrez, îi zic, îl întreb şi eu pe el, regretând imediat decizia, pentru că era oarecum evident, aflându-se încă în faţa uşii, cu patru pizza în braţe. O dreg repede:
- Şi tu? …zic, cum îţi merge la pizzerie?
- Bine merge. Doar nu era să mă angajez la multinaţională pentru Read More »
Rupt voluntar de Internet în ultimele zile, n-am avut foarte mare tragere de inimă să văd ce se întâmplă pe Twitter şi prin blogosferă. Cu toate astea, am urmărit puţin pe telefon, de pe marginea jacuzzi-ului, cele două evenimente de interes pentru mine, anume finala cupei la rugby şi BIZ Social Media Snow Camp.
De la al doilea mi-a atras atenţia articolul Tomatei, pentru că a fost cel mai complet şi la îndemână pe care l-am întâlnit despre subiect. Se poate să fi fost şi altele mai detaliate, însă nu am avut norocul să le găsesc, aşa că-l iau pe acesta ca sursă pentru ce urmează. Şi anume, segmentul lui Adrian Ciubotaru. Tomata relatează aşa: Read More »
November 29, 2011 – 12:57
Postul ăsta e inspirat de cel al Crinei, pe care vă doresc să-l citiţi.
Comand online des – cel puţin o dată pe lună. Se poate să fiu dependent de cumpărăturile online. Am luat numai anul ăsta o cafetieră, o imprimantă, maus plus tastatură, filme, un uscător de păr, un Kindle, un aparat de tuns, două perechi de căşti, un monitor şi – chiar azi mi-a ajuns – un CD cu Alifantis. Mă rog, diverse mofturi plus plicuri, contracte, diverse, toate venite prin curier.
Ei, am avut ocazia să mă întâlnesc cu mai multe situaţii cel puţin interesante de-a lungul istoriei recente: Read More »
November 22, 2011 – 15:47
Dragi iubitori de câini! Legea eutanasierii, cea aprobată astăzi, nu presupune că e obligatoriu ca “bieţii” câini să fie eutanasiaţi. Ei sunt ţinuţi în adăpost 30 de zile, după care, dacă nu-i adoptă nimeni, drum bun spre raiul câinilor.
Ceea ce înseamnă că, iată, aveţi o ocazie perfectă de a vă dovedi dragostea faţă de ei, de a-i salva şi de a fi buni creştini: adoptaţi-i. A, n-aveţi loc în apartament pentru ei? Aveţi copil mic şi vă e teamă că-l mănâncă cu tot cu scutec? Sunt urâţi? Ne pare rău. Read More »
November 21, 2011 – 12:40
Circulă azi pe interneţi o altă campanie de promovare a României în afara graniţelor sale. O puteţi admira în toată splendoarea sa aici; ideea principală e: “Ştiaţi că un român a inventat avionul/insulina/computerele/etc? Vizitaţi România. Ţară mică, oameni grozavi”.
Cu riscul de a părea, zilele astea, un hater, vă voi explica de ce o consider o campanie ineficientă. Menţionez de la bun început că nu ştiu dacă e doar concept sau e campanie în curs de derulare şi că nici nu ştiu cât de veche e. Azi am găsit-o, mai mult nu ştiu. Read More »
November 18, 2011 – 11:31
Rasa umană a atins culmea ridicolului. Mă rog, nu neapărat întreaga rasă umană, ci îndeosebi specia americană.
Când am văzut titlurile, de pe diverse site-uri de pe interneţi, am crezut că am nimerit pe Onion (ştiţi voi, site-ul ăla american care copiază bunii băieţi de la trombon.ro încă din 1988). Şi chiar am râs, pentru o secundă. M-am bucurat, întotdeana râd când văd titluri absurde, ca şi cel al Caţavencilor cu pupatul Sfântului Aifonie Patruesul.
Dar zâmbetul mi-a pierit de pe faţă imediat, când am realizat că, de fapt, e adevărat. Read More »
