September 1, 2010 – 14:01
Nu, nu ţâţele, alea mă distrag. Vă zic ce: oamenii cărora nu le pute căcatul, pardon de exprimare. Expertul SEO care zice că “dă-i în mă-sa de experţi SEO, că toţi numa să spameze ştiu”, twitteristul care se lamentează că s-a săturat de atâtea linkuri de căcat şi atâtea discuţii puerile, “au înnebunit toţi, de parcă ar fi mirc aici frate”, bloggerul care se lamentează că toţi bloggerii ştiu doar să se lamenteze (observaţi ironia-ipocrizia circulară?), românul care urlă că toţi românii sunt nespălaţi, că toţi românii dau sau iau şpagă, că de-aia merge prost totul în ţara asta, că toţi fură de la stat, de la şefi, de la vecini.
Ah, nu, nu toţi. Ci toţi ceilalţi. Pentru că, nu-i aşa, mie-mi miroase căcatul a toporaşi şi esenţă de aprilie.
Sunt sigur că, dacă ar fi ceva care să schimbe viaţa românilor cu adevărat, acel lucru ar fi şpriţul. Serios, citiţi doar cuvântul ăsta cu voce tare: şpriţ. Parcă ziua vă e mai bună deja. Şi nu e nici ora 12.
Am tot gândit-o în ultimele zile, am tot zis-o, acum o şi scriu: România are nevoie de o campanie masivă de familiarizare a tineretului cu şpriţul. Tânărul român trebuie să înveţe să iubească, să respecte şi să nu se teamă de şpriţ. Trebuie să înveţe că nu e nimic greşit în a-l bea, că nu strică vinul dacă-l îndoieşte cu sifon şi că nu e nicio ruşine în a bea şpriţ. Read More »
…să am un pitic numai al meu. Nu pe creier, ci lângă mine, să fie ca un mini-bufon personal, să îl iau cu mine oriunde merg, doar aşa, pentru distracţie. De exemplu, când ies cu băieţii la o bere, iar la un moment dat, după mai multe beri, conversaţia se opreşte brusc fără şanse de recuperare (de exemplu pentru că pe Gigi l-a luat gura pe dinainte şi i-a zis lui Cornel că vrea s-o babardească/a babardit-o pe soră-sa). Pac, scot piticul la înaintare să facă două-trei tumbe, o jonglerie, un barrel-roll, o treabă, şi buna-dispoziţie e restaurată, împreună cu ordinea în univers.
Da, probabil că e de prost gust, da’ serios, cine-i cu mine?
Ce-i interesant e nu că s-a deschis, ci că fix aici, între pieţele Cârţan şi Traian, s-a deschis unul fără destulă securitate. Adică nicio piuitoare la ieşire, doar vreo trei badigarzi care curtau nasoalele de la casă. De ce zic “fix aici”? Pentru că e, după cum bine ştiu timişorenii, într-o zonă populată majoritar de respectabili cetăţeni de etnie rromă.
Iar azi erau vreo cinci cetăţene respectabile de etnie rromă care-şi umpleau coşurile cu nimicuri şi subfustele cu salam. C-aşa-i în tenis.
“Cause I’m a gipsyyyyy/are you coming with meeeee…“ – Shakira, 2010
P.S.: am aflat (din povestea unui om suedez) care e procedura de băgare a salamului în psub fustă:
There are two supermarkets near where I live. The bigger one is an ICA Maxi (as close to Wal-Mart as you’ll get in Sweden). Once a woman was caught shoplifting there. The way they discovered her was by making her lift up her traditional skirt, which is the huge hoop skirt kind with the wood frame beneath it. Here this skirt has enormous deep pockets, which this woman had filled with all sorts of groceries, and on the wood frame are hooks to hang bigger groceries from.
Download Squad dă un zvon. Cum că Google lansează ceva tabletă bazată pe Android, specificând apoi în bold şi în portocaliu pe poză că niciuna din specificaţiile tabletei nu au fost confirmate, ci sunt doar pure speculaţii. Ca să fie clar pentru toată lumea.
ZF.ro dă o ştire. Cum că Google lansează ceva tabletă bazată pe Android, citând Download Squad şi dând ca bune specificaţiile speculate de DS.
Sau mai degrabă, rubrica de sugestii/reclamaţii. Pasiv-agresiv în nicio ordine clară.
- În momentul în care ai o comunitate, indiferent de natura ei, şi angajezi un om care să comunice cu ei, omul de PR, asigură-te că ştie vorbi şi scrie limba română corect.
- Dacă la un moment dat ai avut nevoie de bani urgent, cineva ţi-a împrumutat banii ăia urgent, iar tu te-ai angajat că îi returnezi la fel de urgent, asigură-te că poţi să o faci urgent. Când tu ai primit banii la prima oră, iar cineva-ul care ţi i-a împrumutat stă un an mai târziu şi se împrumută de bani de la alţii mai norocoşi, ceva pute.
- Dacă mă cunoşti, nu încerca să-mi vinzi un preţ mic. Încearcă să-mi vinzi o experienţă bună; dacă e cu adevărat bună şi o mai şi ambalezi bine voi plăti pe ea cât ceri. Marketing 101.
- E social
acceptabil acceptat că lumea cam face pipi în mare. Asigură-te, însă, că nu o faci de pe mal, din picioare, cu boltă. Note to self.
- Dacă ţi-ai omorât în bătaie proverbialul cal, asigură-te că poţi să te opreşti la timp din a-i lovi cu sete cadavrul.
Aventurile celor doi bloggeri români plecaţi în Africa de Sud, Piticu şi eCostin, continuă. În dimineaţa de marţi, imediat după micul dejun, aceştia au vizitat un orfelinat din Johannesburg. Reporterii redacţiei Sîrb.net au fost la faţa locului şi au luat interviuri în exclusivitate.
“Se vedea sărăcia pe faţa lor. Îi compătimesc că locuiesc în aşa o ţară, în aşa condiţii. A fost atât de trist să-i văd aşa. Erau foarte, foarte înfometaţi, înfriguraţi şi speriaţi.”, a declarat Mosegi Jamal, în vârstă de 6 ani, în exclusivitate pentru Sîrb.net
…care ar fi instrumentul de stadion preferat? Adică, Africa de Sud s-a scos magistral cu vuvuzelele, şi din punct de vedere economic, şi al imaginii. Au instrumentul lor, îi reprezintă şi îl pot vinde, de acum, în toată lumea. Dacă, însă, CM de fotbal s-ar ţine (prin absurd) în România, care ar fi instrumentele pe care am putea să le băgăm în faţă? Redacţia Sîrb.net a aflat pentru dvs, în premieră mondială, care sunt opţiunile luate în considerare de suporterii români! Read More »
Un cuplu din trupa care am fost la Vamă week-end-ul acesta a avut nenorocul de a fi călcat de hoţi sâmbătă noapte. Modul de operare a fost de-a dreptul demn de respect: hoţul a intrat în cort în timp ce locatarii dormeau, a găsit de interes o poşetă o pereche de pantaloni, le-a scos, le-a cotrobăit şi a furat doar ce i-a plăcut din ele.
Au lăsat în poşetă:
- portofel cu acte şi card
- bilete de tren
- medicamente
- patru bonuri de masă
Au luat:
- două telefoane
- cei trei lei din portofel
- două perechi de papuci, una de 10 lei şi alta de 15
- un briceag tip elveţian, prost
- un tub început de Picătura, mic
Oare s-or fi gândit că are şi fata nevoie de bonuri să nu moară de foame? Oare or fi stat mult să aleagă ce să ia şi ce nu? Oare chiar se gândeau că iau bani grei până şi pe briceag? Şi, cel mai important, la ce mama naibii le-a trebuit tubul de Picătura?
Aşadar, suntem în tren. E tren din ăla tip autobuz, că doar sunt noi, curate, nu contează că e fizic imposibil să mergi zece ore într-unul fără să te doară tot apoi. Ştiţi, cu câte patru locuri faţă în faţă, despărţite la mijloc de un culoar strâmt.
La dreapta avem două tanti cu o fetiţă. Una citeşte ziarul (un Adevăr de Seară gratuit, cumpărat cu 1.50 lei de la speculantul de serviciu) cu o privire gravă, cealaltă a vorbit la telefon cel puţin de la 22:20, când am urcat noi, până acum, când i s-a terminat bateria.
Ei, chiar înainte ca trenul să plece a venit un băiat la ele, cu un bagaj enorm, să-şi revendice locul de pe bilet. Doamna cu privire gravă i-a tăiat-o scurt:
- Vezi că sunt locuri mai încolo, noi ne-am aşezat deja aici.
