Predestination (2014)

Călătorii în timp într-un SF ciudat, cu twist peste twist până la twist-ul cel mare, care devine oarecum previzibil după atâtea twisturi înaintea lui. Mi s-a părut că prima jumătate a filmului nu are niciun sens, până când în a doua parte am aflat că prima parte a fost necesară pentru ca a doua parte să aibă sens, ce?

Mi-a plăcut.

Dracula Untold (2014)

Luke Evans e Vlad Ţepeş care devine bampir temporar ca să-şi salveze familia şi poporul de sub opresiunea turcilor, da’ mai mult familia. Bampir fiind devine un fel de supererou întunecat care, în momentul în care nu reuşeşte totuşi să-şi salveze nevasta, renunţă la temporaritatea bampirismului şi decide să devină franciză.

A fost OK, m-aş mai uita o dată.

Hansel and Gretel: Witch Hunters (2013)

Hansel şi Gretel sunt acum oameni mari şi luptă cu vrăjitoarele care fură copiii din singurul oraş existent în universul poveştii (în care aparent înainte să se apuce de vânat Hansel şi Gretel, rata de vrăjitoare la oameni normali era undeva pe la 1 la 4). Şi luptă puternic, cu arme de poveste şi mitraliere de poveste şi grenade de poveste, după cum în mod evident şi-au imaginat fraţii Grimm că o vor face.

Ca semihorror amuzant şi ridicol e un film OK, care-şi face treaba. Nu m-aş mai uita la el, dar m-aş uita la un eventual sequel.

The Maze Runner (2014)

Meh. Încă un film cu adolescenţi de care depinde întreaga omenire. Meh. Şi adolescenţii ăştia-s cei mai deştepţi oameni de pe planetă, atât de deştepţi încât unii din ei sunt chiar doctori adolescenţi care-i controlează pe ceilalţi adolescenţi, care trebuie să salveze lumea. Mă doare capul doar gândindu-mă.

A fost uitabil.

We’re The Millers (2013)

În care tipul ăla din Horrible Bosses face echipă cu Rachel din Friends, cu tipul ăla dubios din The Maze Runner şi cu tipa aia blondă care nu apare în leak-urile The Fappening, pentru a căra două tone din Mexic în America.

Am râs tare de tot, l-aş revedea cu drag.