Puţin despre Nigel Kennedy

Mă bucur că am ales concertul de aseară, din – vorba poetului – mai multe motive:

– muzical, a fost ireproşabil. De la Bach la jazz, de la vioară rece la electrică, de la muzică “de Tom şi Jerry” la reggae, dănţuiri ungureşti şi o infuzie de folclor de-a dreptul românesc, totul a fost perfect.

– artistul central al cvintetului ce-i poartă numele, Nigel Kennedy, e un simpatic atunci când vorbeşte: face glumiţe, spune poveşti şi crează legături cu audienţa. Când, însă, lasă microfonul jos şi ia vioara în mână, închide ochii, îşi coboară capul pe instrument şi devine un alt om, cu totul. Bonus: citiţi un interviu luat de Nebuloasa chiar după concert, merită.

– sala Filarmonicii, fostă Capitol, a fost plină, chiar şi ţinând cont de preţurile (corecte) ale biletelor, de la 100 la 220 lei. Mai mult, am văzut câţva bătrâni simpatici în sală, semn că iubirea de muzică nu are, nici ea, vârstă. Tare mă tem, însă, că în momentele mai “rock” ale concertului, au fost tare derutaţi, săracii.

Clujeni, bucureşteni, nu rataţi concertele de la voi din oraş. Anume, în Cluj, cvintetul cântă sâmbătă, în 31 martie, iar la Bucureşti luni, 2 aprilie. Recomandarea mea e să mergeţi, orice ar fi.

4 thoughts on “Puţin despre Nigel Kennedy

  1. bai pulici, ce aveti cu batranii? Chiar credeti ca nu apreciaza muzica buna? Sa nu uitati ca muzica rock a aparut cand ei erau de varsta voastra!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.