Eh, n-a fost chiar aşa greu

Credeam că o să mă spetesc azi, la Cluj, în cadrul schimbului de bloggeri. Se pare că n-a fost chiar aşa – însă cred că tocmai de-asta a fost mişto tare.

De dimineaţă, pe la 9 jumate, când restul Clujului muncea deja de vreo două ore, am ajuns la o locaţie Siemens, anume un atelier de echipamente electronice, unde un director foarte vioi ne-a dat pe mâna unui maistor simpatic, blajin şi răbdător care, la rândul lui, ne-a dat pe mână o masă de lucru, nişte piese, ne-a explicat care ce face, după care ne-a lăsat să asamblăm un tablou electric. Băieţii ca băieţii, dar Corina a fost de-a dreptul extaziată de absolut toată treaba asta, acaparând aproape tot momentul harnic al zilei. A fost ca un copil cu Lego.

După asta, ca să mai schimbăm puţin aerul, cu unul mai cult, ne-am mişcat dosurile până la Biblioteca Centrală Universitară a Clujului, de a cărei iluminare interioară şi exterioară s-a ocupat, bineînţeles, personajul central al zilei de azi, Siemens. Ce mi-a plăcut a fost felul în care s-au restaurat lampadarele interioare şi diversele sisteme de iluminat ale clădirii vechi, plus momentul absolut special în care ne-am căţărat pe acoperiş, ca să vedem panourile fotovoltaice care alimentează iluminatul exterior al clădirii.

Zbor deasupra unui cuib de Cluji

Pe toate astea le-a bătut, însă, biblioteca în sine, total diferită de omoloaga sa timişoreană, din toate punctele de vedere.

Ultima parte a zilei (scurte, că doar am avut norocul să venim vineri, şi se ştie că vinerea e zi scurtă) am petrecut-o la o staţie de epurare şi pompare a apei (care cică ar aproviziona robinetele a 70.000 de clujeni), automatizată de – aţi ghicit – Siemens. Aici deja discuţia şi explicaţiile m-au depăşit complet, însă am fost absolut fascinat de panoul de butoane din “camera din spate”. Abia m-am abţinut să le apăs pe toate:

Gând la gând cu bucurie, pe Dani de-abia l-am împiedicat să oprească un sfert din capacitatea de pompare a staţiei:

Deasupra: apocalipsa uscată din Zorilor

Per ansamblu, a fost cam ca o zi de muncă de vineri tipic românească: a început mai târziu, s-a muncit vreo două ore, după care a intervenit ba o plimbare, ba o pauză de masă, aşa că am plecat cu o oră mai devreme, că tot era frumos afară. Şi ne-am distrat straşnic în tot timpul ăsta.

Pomelnicul: Bloggeri la Schimb este un eveniment Siemens susţinut de Restaurant Belvedere cu păpică bună, Porsche Timisoara cu Skoda din Ghiroda căreia i-am fost birjar până la Cluj, în Cluj şi îi voi fi şi la întoarcere, Pizza Hut cu pizza delicioasă şi un desert pe care n-am ştiut până ieri că e preferatul meu, Best Western Fusion Hotel unde mă simt deja ca acasă şi Autonom Rent-A-Car.

8 thoughts on “Eh, n-a fost chiar aşa greu

Leave a Comment

Your email address will not be published.