Citind articolul ăsta mi-am adus aminte că voiam de o vreme să scriu despre cele trei mari aroganţe pe care le pot debita în ultima vreme:
Aroganţa de bronz: “Pe vremea când eram eu tânăr”, în condiţiile în care am 26 de ani.
Aroganţa de argint: “Pe vremea când eram eu fumător”, în condiţiile în care am puţin peste un an de când m-am lăsat.
Aroganţa de aur: “Pe vremea când eram eu student”, în condiţiile în care am terminat facultatea acum o lună.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
One Comment
ar mai fi cea de diamant: “pe vremea cand eram eu copil”, in conditiile in care un barbat ramane un copil mare pana la sfarsitul vietii :)
One Trackback
[...] propriiRobDă-mi o bere!« Marina Voica, social media extraordinaireCe mai e o vacanţă?Când eram eu tânăr, vacanţa însemna cel puţin trei luni de stat în soare şi frecat duda pe te miri unde. Asta [...]