Era taximetrist. Curat, nu mirosea a nimic special în maşină. Iar el… El era fenomenal. Vesel nevoie mare, cu cămaşă şi vestă tricotată, negricios la faţă, puţin cărunt atât în cap, cât şi la mustaţa-i “guţăstyle”, cu figura aia clasică de ţigan gabor sau lingurar.
Băi frate, şi vorbea. Vorbea într-una, despre ce accidente a avut, era să aibă, iar dacă era cursa mai lungă îmi povestea şi despre alea pe care urma să le aibă. Şi mi-a tot povestit, până a venit vorba de accidentul lui de luna trecută, în care un arhitect “plin de bani, dom’le, bătrân, ăla a făcut toată piaţa Bălcescu” i-a lovit maşina. Povestea n-a fost nimic special, dar m-a distrat foarte tare că-i tot dădea în sus şi-n jos cu “haritect”. A vrut haritectu să-mi dea bani, i-am zis la haritectu’ că nu, că să mergem la service, a venit haritectu cu mine, om bătrân, dom’le, cu bani, toată haritectura de la Bălcescu a făcut-o, bun haritect.
Am râs, mi-a înveselit durerea de cap. I-am lăsat 10 lei pe cursă de 8 jumate.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
One Comment
Primul!
Mai mai ca asteptam sa va imprieteniti si pe Facebook