Sziget, ziua a… ma rog, ziua de vineri

Am pierdut total notiunea timpului pe-aici.

Concertele zilei de ieri (in sensul de “OMG CONCERTUL ZILEI!!1”) au fost trei la numar.

Probabil ca votul publicului il ia Thirty Seconds To Mars, care – obiectiv vorbind – au fost bestiali. Au facut un show electrizant, Jared Leto ala e un frumos, dupa cum zicea un baiat aseara, iar pe la sfarsit au urcat vreo 30 de oameni pe scena (iar una dintre ei, o romanca cu un steag romanesc – asa se face, mai copii!). Obiectiv vorbind, a fost cel mai tare concert al serii, dpdv al spectacolului.

Dar inainte de el a fost Mika. Mika, acest tanar libanez bucalat, datator de vise erotice fetelor si de realitati erotice baietilor. Cand a scris Piticu despre concertul din Mamaia am vrut sa-l cert. Ce, dom’le, crezi ca doar la romani vorbeste romaneste? Crezi ca daca merge la unguri nu vorbeste ungureste? Daca merge la francezi nu vorbeste franceza? Ei, aparent nu. Daca concertul de la Mamaia a fost vorbit efectiv jumatate in engleza si jumatate in romana de catre artist, aici a zis in maghiara doar un “multumesc”, un “scuze, da’ maghiara mea nu buna este” si un “are you ready?”. N-a fost dansul papusilor, n-a fost acelasi decor exploziv (au lipsit literele mari cu MIKA din spatele tobelor, in locul lor aparand ceva backdrop cu un craniu). Spectacolul a fost acelasi, doar ca la o intensitate mai scazuta. Da, Pitice, mare noroc pe tine, deci, ca ai ajuns sa-l vezi la Mamaia. :)

Subiectiv vorbind, concertul meu preferat ar fi fost Charlie Winston, daca as fi putut vedea din el mai mult de jumatate de ora. Omul asta, de la care nu aveam niciun fel de asteptare, dar ale carui melodii pe care le-am auzit intamplator pe la radio imi placeau, a fost, pentru cateva minute, bestial. A inceput in forta cu un blues-pop unic, cu chitara si palarie, intr-un cort fierbinte, cu vreo 5000 de oameni. Momentul care mi-a stricat seara a fost cel in care, intre doua melodii, am primit anuntul serii: “Am fost anuntati ca vine o furtuna spre noi. va rugam aveti grija de corturi, nu stati sub copaci si mai ales aveti grija de voi si unul de altul. Dumnezeu sa ne aiba in paza!”. Bineinteles ca la auzul acestei vesti am iesit din cortul-scena si am inceput sa fugim in celalalt capat al insulei, strigand din toti rarunchii “URGIEEEEEEE!!! IISUSE TESTOASE SALVEAZA-NEEE!!!!”, asteptandu-ne sa ne gasim cortul undeva pe Dunare.

Asta este Dunarea. De asemenea, e locul unde nu se afla cortul nostru.

Bineinteles ca-cortul nostru se afla, bine-mersi, la locul lui, plouat putin dar, in mare parte, uscat pe dinauntru. Atat de uscat incat am adormit foarte frumos in el si ne-am trezit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iar asta, dragi copii, e lectia pe care o invatam astazi: cand vine furtuna, mai bine stai la concert la Charlie Winston inca jumatate de ora, ca oricum se opreste in 15 minute. Sau ma rog, ceva de genul asta.

Asta e Charlie Winston, apropo.

Altfel, dupa ploaie atmosfera e cam asa:

(ah, da, am fost si la Papa Roach. Hehe.)

2 thoughts on “Sziget, ziua a… ma rog, ziua de vineri

Leave a Comment

Your email address will not be published.