Aşadar, suntem în tren. E tren din ăla tip autobuz, că doar sunt noi, curate, nu contează că e fizic imposibil să mergi zece ore într-unul fără să te doară tot apoi. Ştiţi, cu câte patru locuri faţă în faţă, despărţite la mijloc de un culoar strâmt.
La dreapta avem două tanti cu o fetiţă. Una citeşte ziarul (un Adevăr de Seară gratuit, cumpărat cu 1.50 lei de la speculantul de serviciu) cu o privire gravă, cealaltă a vorbit la telefon cel puţin de la 22:20, când am urcat noi, până acum, când i s-a terminat bateria.
Ei, chiar înainte ca trenul să plece a venit un băiat la ele, cu un bagaj enorm, să-şi revendice locul de pe bilet. Doamna cu privire gravă i-a tăiat-o scurt:
- Vezi că sunt locuri mai încolo, noi ne-am aşezat deja aici.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
One Comment
Night blogging..chu chu.
One Trackback
[...] Ovidiu Sîrb born to be mild DespreContactAici se umflă rânza-n mineUn calComentează în pagina asta dacă…Topul însemnărilor propriiRobDă-mi o bere! « Trenul pleca… [...]