Paharele de plastic, alea de unică folosinţă, vin “la maţ”. Adică sunt băgate unul în altul, formând un cârnat, după care sunt învelite într-o pungă. Ei, ce mă enervează: majoritatea pungilor respective sunt desfăcute sus, nu jos. Adică în partea cu gura paharelor. Ceea ce înseamnă că, atunci când scoţi un pahar, inevitabil pui mâinile jegoase şi pe gura următoarelor două pahare, pe lângă că eşti nevoit să-ţi bagi mâna în paharul din care tocmai urmează să bei. Deschiderea pungii jos e mai igienică şi mai logică.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
6 Comments
De când eşti aşa gingaş? :)
In alta ordine de idei, eu visez la hartia igienica imprimata cu sfaturi in bucatarie. Si la o lume in care oamenii si paharele de unica folosinta convietuiesc pasnic.
@Corina: chiar nu ştiu, în general nu sunt, dar cu paharele de plastic am o problemă personală, nu ştiu de ce. Când văd un maţ de pahare deschis aşa mă cutremur ca atunci când văd o picătură de pipi pe colacul de budă pe care eu vreau să mă aşez :)
paharele de plastic de la aparatul de cafea dintr-un spital, nu-ispun numele, sunt de proasta calitate, am pierdut cafeaua pe drum dupa ce am ridicat paharul din aparat.
bravoo.cata dreptate.de mult timp ma gandeam si eu la chestia asta.chiar nu poate face nimeni asta?
toate chestiile din plastic sunt oribile