La ora la care citiţi această însemnare eu voi fi ajuns deja pe Insulă, probabil ne vom fi instalat deja corturile şi vom fi început să bem. Asta dacă n-am murit pe autostradă sau ceva. Vă doresc o săptămână aproape la fel de frumoasă ca a mea.
Dat fiind accesul destul de limitat la interneţi a insulei, ăsta va fi, probabil, ultimul meu post până săptămâna viitoare. Cu excepţia excepţiilor excepţionale care e posibil să se întâmple sau nu, probabil, caz în care voi mai scrie 2-3 cuvinte. Să nu ziceţi că nu v-am avertizat, dacă intraţi în sevraj din cauză de reader gol să nu daţi vina pe mine. Ah, şi dacă nu mai scriu nimic timp de două săptămâni, înseamnă că am murit pe parcurs.
Noah, vă pup pe toţi. Să nu fiţi cuminţi, să iubiţi, să vă iubiţi şi să fiţi iubiţi.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
3 Comments
Vai cat de morbid poti sa fii. PLM, atata-ti trebe sa fi decedat intr-un carcrash si sa vin pana acolo ca sa beau in memoria ta in loc de compania ta.
Cică e bine :) Deci veţi putea bea împreună. Şi vă urăsc pentru asta! :)
@Richie – morbid, într-adevăr! Eh, look on the bright side, o să biau și eu in-case-shit. Va fi o veritabilă comemorare!