Astăzi, coborând din troleibuz, am simţit, pentru câteva secunde, “magia sărbătorilor de iarnă”. Nu, nu erau brazi la vânzare, nu erau împodobiţi stâlpii cu beculeţe, nu erau oameni cu căciuli de Moş Crăciun, nu erau vitrine ornate cu zăpadă artificială. Nu era gheţuş, nu era nebunia cumpărăturilor, nu erau tramvaie tematice, cu rute gratuite. Nu erau copii patinând pe trotuar, nu erau promoţii la Coca-Cola. Nu era zăpadă, nu era lume grăbită să ajungă acasă, nu erau studenţi din alte părţi cu bagaje făcând autostopul spre Lugoj, nu erau instalaţii de beculeţe cu şapte melodii.
Nu. Cineva aprinsese un chibrit. Mirosul de fosfor combinat cu cel de seară de iarnă era exact mirosul pocnitorilor şi artificiilor cu care se umple Timişoara iarnă de iarnă.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
10 Comments
Hehe, mai un pic si vedem pe bune magia
Hihih! Me thinks you are little bombers!
Eu? Desigur
azi chiar ca a fost o vreme ce iti aduce aminte de zilele de iarna imediat dupa topirea zapezii.. bine ca n-a mai plouat
Dupa cum ai inceput articolul am crezut, ca voi citi niste afirmatii devenite deja clisee. Cand ai inceput sa enumeri ceea ce NU te-a facut sa te ganesti la Craciun, am rasuflat usurat, iar sfarsitul chiar mi-a placut foarte mult.
Ma bucur ca mai exista oameni care vad bucuria Craciunului in lucrurile simple si neobservate, nu in tumultul cumparaturilor si al super-ofertelor.
Am si eu obiceiul sa asociez mirosul unui foc cu iarna. Weird.
Sper sa ninga de Craciun.
Heh, nu mai trece mult si vei vedea tot ce n-ai vazut atunci
o seara faina sa ai!
nota 10 pentru descriere, care te-a facut sa simti craciunu
si acuma vad butonasu tau de Da-ti 
uhuu
si eu am simtit asta cand eram prin oras cu prietenii…
am tipat in gura mare “baaaa!! iara incepurati cu retardatele alea de petarde??”(eu nu le prea suport
)
si am auzit un prieten vorbind timid: “eu imi aprinsei o tigara”
eu: “cu petarda??”
el: “cu chibritu’ k e criza si nu mai am bricheta”