Ovidiu Sîrb

…m-am surprins într-o postură pe care în ultima vreme eram obişnuit să o privesc din exterior. Picior peste picior, cu puţină licoare călduroasă într-un pahar, relaxat, rezemat de spătarul scaunului, citesc blogosfera, mai comentez pe ici, pe colo. Şi zâmbesc. Sunt vesel înăuntrul meu şi sunt sigur că dacă m-aş privi din exterior aş citi în ochii mei mulţumire. Şi o stare generală de bine, dată şi de pahar, şi de baia fierbinte care încă nu s-a evaporat din părul meu, şi de dragoste, şi de interneţi. Şi zâmbesc.

Nu ştiu dacă e sau nu prima oară când mă aflu în situaţia asta, dar e prima oară când conştientizez că sunt eu pe scaun, şi nu în picioare, ca de obicei, intrând înfrigurat pe uşă şi privind la omul de la laptop în timp ce mă descalţ.

E prima oară când realizez, oarecum cu emoţie, că devin, încetişor, tatăl meu.

---

Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)