Ovidiu Sîrb

Din România, da.

În primul rând, pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu: ce e Pandora?

dacă ştii despre ce vorbesc şi vrei să sari direct la “cum să”, click.

Pandora e un radio online care îţi recomandă muzică, pe baza unui algoritm prea complicat ca să-l pricep. Îi dai un exemplu de formaţie sau melodie, iar site-ul, din datele strânse în prealabil de savanţii lor nebuni, îţi recomandă alte melodii şi formaţii. Când am descoperit prima oară site-ul, am crezut că mi-a pus Iisus mâna în cap. O mare parte din ce ascult astăzi ascult mulţumită recomandărilor Pandorei de acum vreo doi ani.

De ce Pandora şi nu last.fm, blip.fm, imeem, jango sau altul? Pentru că Pandora chiar funcţionează. Alte radiouri online care-ţi recomandă muzică o fac, în principiu, pe modelul last.fm: după taguri. Or, tagurile nu sunt de ajuns: de exemplu, tagul “britpop” îi include atât pe Oasis, cât şi pe Muse, The Fratellis şi Coldplay. Şi nu prea puşcă. În schimb, ce face Pandora? Analizează muzica în sine.

Deci Pandora a învăţat că melodia respectivă are linia de bas în primplan, e rock cu influenţe punk şi e în tonalităţi minore. Mai mult de atât, a învăţat că astea-s chestiile care mă coafează pe mine. Iar după maxim 10 melodii ascultate şi notate cu thumbs-up sau thumbs-down, pot să uit de fereastra în care e deschis şi să-l las să cânte, şansele să intre ceva ce nu-mi place sunt minime.

Doar că, între timp, căcatul a lovit ventilatorul, plastic vorbind. Legislaţia Statelor, goana după bani a caselor mari de discuri şi preţurile mari ale licenţelor de difuzare au obligat Pandora să restricţioneze accesul internaţional la site, rămânând exclusiv un serviciu pentru SUA (vezi şi Hulu, Mtv.com, din ce în ce mai multe clipuri de pe Youtube). Partea şi mai proastă e că e şi destul de bine protejat împotriva trişării, astfel încât până azi n-am reuşit să-l păcălesc. Bine, nici nu m-am chinuit foarte mult, dar cam tot odată la două luni caut modalităţi de a-l minţi că-s american.

Povestea lungă scurtă, am reuşit, cu ajutorul unui soft gratuit care se cheamă UltraSurf. În principiu, progrămelul (~400kB, nu necesită instalare) criptează traficul de date şi funcţionează ca un proxy server. De fapt printr-un proxy server, cred. Nu mă pricep.

Cum se foloseşte: descarci UltraSurf, îl rulezi, iar în fereastra de Internet Explorer pe care o va deschide automat tastezi adresa (anume pandora.com) şi îţi faci de cap. Funcţionează, în teorie, şi pe Firefox, cu ajutorul unei extensii, dar nu pot confirma, pentru că nu am putut fi deranjat să încerc.

Sunt sigur că există şi alte modalităţi, eu cu asta am avut succes. Dacă mai ştiţi vreo şmecherie şi puteţi confirma că funcţionează, aş fi bucuros să o aflu.

---

Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)