…mă faci să tresar cu fiecare celulă din corpul meu. Mă ia cu tremurici, strâng uşor din picioare şi simt furnicături în toate extremităţile. Simt un val de căldură care ia naştere în cel mai adânc punct dinăuntrul meu şi se răspândeşte, într-o fracţiune de secundă, în tot trupul meu. Apoi mă ia, aproape instantaneu, cu frig, pentru o clipă îmi pierd simţul în degete, iar primul meu instinct e să iau mâna de pe tine. Cu toate astea, ştiu că trebuie să continui, nu vreau să las o treabă neterminată, orice mi-ar dicta simţurile.
Tu, însă, n-ai de unde să ştii toate astea. N-ai nicio vină, de altfel, eşti doar un marker albastru, permanent. Iar astea se întâmplă doar când scriu cu tine pe un perete sau pe un carton mat. Şi e groaznic.
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
3 Comments
Pfuauhahahah!
ma asteptam ca punctul culminant sa fie pişarea dupa depasirea punctului maxim de abtinere
Ma dusese mintea in total alta parte