Aflu cu stupoare că vom avea parte de un “cod de autoreglemetare online”. Din ştire spicuiesc:
În esenţă, normele cuprinse în el vizează evitarea atacurilor discriminatorii şi a prejudecăţilor şi stereotipurilor legate de rasă, vârstă , sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut social.
Asta ar însemna că nu mai pot să fac referiri la culoarea ambiguă a lui Michael Jackson, nu mai pot scrie nimic legat de moşii care stau la coadă la Enel şi se băşesc (o fi sau nu stereotip, chiar se băşesc într-una), nu mai pot zice că femeii îi stă bine în bucătărie (ceea ce e total adevărat), nu mai pot zice că poponarii sug pula (ceea ce, tehnic vorbind, e adevărat), nu mai pot face mişto de martorii lui Iehova (pe care i-aş da cu dinţii de scări), nu mai pot scrie că rromii sunt ţigani (ceea ce, în esenţă, e adevărat), nu mai pot zice că am văzut două urâte pe care nu le-aş fute (ceea ce mi se pare normal), nu mai pot să-i înjur pe şmecherii cu Maserati şi nu mai pot să râd la poza asta:
Peste 36 de milioane de români citesc zilnic acest blog! Fii şi tu unul dintre ei! Urmăreşte-mă pe Twitter, abonează-te cu un reader la RSS sau abonează-te prin e-mail. (chestiile astea sunt gratis, pentru voi, cei mai noi într-ale interneţilor)
9 Comments
genial!
Eu, ştiu.
fucking roflcopter la poză!
I know, right? :D
si atata si cu exprimarea noastra libera..:(
Pana nu are numar si stampila actul normativ, io zic sa ne pisam cu bolta pe aberatiile din presa despre o “lege” viitoare. Pen’ ca toti au copiat acelasi comunicat de presa ca prostii.
Mai cu talent data viitoare, ok? :)
Nu trebuie confundat codul deontologic cu codul civil sau penal. Un cod deontologic nu prevede explicit sancţiuni, fiind un set de norme şi reguli elaborate de membrii unei anumite categorii profesionale. Prin urmare singurele “sancţiuni” pe care le poate suporta un profesionist sunt de ordin moral în relaţie cu publicul sau de ştribire a imaginii printre colegii de breaslă.
Dar având în vedere că bloggingul nu este o profesie, atât timp cât nu este asimilat cu jurnalismul, existenţa unui cod deontologic pentru bloggeri este o aberaţie.
Prin urmare fiecare poate scrie ce vrea blogul lui atât timp cât nu este jurnalist de profesie şi chiar dacă este gazetar atât timp cât este vorba de blogul lui personal, poate să se exprime cumea şi să scrie absolut ce vrea.
Bine zis! Bine de tot! =))
Un cod deontologic nu iti spune ca nu ai voie, ci doar ca nu e bine… si acum e treaba ta daca vrei sa te iei de negri, de femei, de homosexuali, de batrani sau de tigani, dar sunt multi printre care si eu care urasc abordarile de genul in care toti reprezentantii unei categorii sociale sunt facuti o apa si un pamant la fel ca in evul mediu.