…începe la câteva zile după Revelion.
E vorba Răzvan şi maşinuţa surorii lui (’lo, pisi), un Renault Twingo micuţ, frumos şi nervos. Poveste lungă scurtă: polei, scuar între roţi, maşina îndoită bine. În 9 ianuarie a fost băgată în service, la Auto Europa. După care a fost verificată starea ei tot la două săptămâni. Răspunsurile au variat. “Nu e gata”, “Nu ne-am apucat”, “Mâine puteţi veni după ea”, “Ştiu că am zis să veniţi azi, dar a mai intervenit ceva, trebuie schimbată cutia de viteze”, “Nu ştim cât mai durează”, “Casco nu acoperă tot”, “Nu vă dăm garanţie” etc.
Asta aproape trei luni, în care i-am tot recomandat Roxanei să-l pună pe frate-su să se ducă la ei ori cu OPC-ul, ori cu o sticlă de ceva bun.
Luni, 7 aprilie, porneşte un fax către Auto Euopa [jpg], în care, în principiu, scrie că ori e gata joi maşina, ori se recurge la OPC şi instanţele de judecată.
Nici un răspuns până miercuri. Joi dimineaţă Răzvan se prezintă la Auto Europa cu o doamnă de la OPC, iar cei de la auto Europa declară că “Dar vai, maşina e gata, e brici, merge bine, se poate lua deja, aveţi şi garanţie pe reparaţie, că noi dăm garanţie la toată lumea” (citat, evident, aproximativ).
Ieri, adică vineri 11 aprilie, Roxana se plimba cu maşinuţa ei. Dar fără capace.
Ideea e că, aparent, şi la case mai mari e nevoie de un imbold ca să facă treabă. Nu cred că era nevoie de trei luni să îndrepte o tablă şi să schimbe o cutie de viteze, mai ales că termenul dat iniţial de service a fost de două săptămâni. În fine, s-o conducă fericită.
