Ce se întâmplă: am perioade când îmi place câte o melodie atât de tare, încât o ascult până la refuz. O ascult pe repeat o zi, două, trei, zece, iar la un moment dat o schimb şi uit de ea, fiind suprasaturat. După o vreme dau iar de ele şi îmi amintesc de ele, de vremea când le ascultam şi de motivele pentru care le ascultam. Urmează nişte piese care de-a lungul ultimilor 2-3 ani m-au înnebunit şi de care, cu ajutorul găselniţei numite shuffle (pe care n-o mai folosesc de ani buni de zile, nu ştiu exact de ce) m-am împiedicat azi. La început fără intenţie, după care cu. Recomand să luaţi aminte, sunt nişte melodii foarte frumoase, şi există posibilitatea să nu le ştiţi.
Pe asta o ascultam prin septembrie 2006, am auzit-o la Guerrilla, cred, şi am fost sigur că e ceva melodie veche. Am rămas prost când am aflat că nu era mai veche de câteva luni şi că e cântată de doi oameni. Galanţi. Melodia asta nu s-a legat de nimic anume, ci doar de mine, îmi dădea senzaţia de durere în falus despre toată lumea, drum lung cu bocceluţa şi alte treburi. Cam asta e şi ideea, de fapt.
***
Asta am primit-o de la un amic din alte părţi ale ţării. Fără legătură cu el, melodia mă duce cu gândul la futut, deşi nu are versuri. Sau poate tocmai de-aia. O fi intensitatea crescătoare a melodiei, nu ştiu. Oricum, deşi pare bună, nu cred că ar merge la un sex. În primul rând pentru că ar trebui să fie un sex trist de scurt.
***
The Postal Service - The District Sleeps Alone Tonight
The Postal Service - Such Great Heights
The Postal Service - We Will Become Silhouettes
Pun doar trei de la Postal Service, dar tot albumul Give Up l-am ascultat în draci după ce m-am despărţit de o anume fată. Astea şi alte bălării din ce în ce mai aproape de emo. Era cam pe vremea asta, anul trecut. A fost o perioadă tristă, dar totuşi refreshing.
***
Pe asta o porniţi şi o cântaţi cu toţii, că o ştiţi bine. Iris a fost theme song-ul festivalului de teatru T4T din 2003. M-am îndrăgostit de ea în aceeaşi măsură în care m-am îndrăgostit şi de festival în sine, şi de oamenii veniţi din toate părţile ţării şi de nopţile nedormite cu ei, şi aici şi la Bacău. A fost un an bun, am cunoscut oameni din toată ţara cu care şi azi mă întâlnesc cu drag. Dar rar.
***
Pe astea trei, printre multe altele mai puţin rulate în Winamp, le-am ascultat în draci după ce m-am despărţit de o anume vacă. Se întâmpla pe la începutul lui 2005, şi am fost tare trist pentru o scurtă perioadă de timp. Underwater love cred că-mi place aşa tare din cauza dragostei mele faţă de limba portugheză (che boca goştoza, hehe). Fun fact: a durat puţin până am priceput că gagiul ăla de la Noir Desir (care, de altfel, şi-a omorât gagica în bătaie - you rule, man!) urlă “Ernestine” şi nu “LSD”.
***
At Vance - Money, Money, Money
Singurul motiv pentru care o ascultam pe asta a fost că E FUCKING DEMENŢIALĂ! E vorba de un album întreg de coveruri ABBA în variante metal. Conţine aşa:
Îl recomand pe tot, chiar şi numai pentru experienţă. Dacă vă interesează, dar aveţi probleme cu procuratul, daţi un semn şi rezolvăm.
Va mai urma.
Edit: băi blogosferă, mi-ar face plăcere să mai citesc nişte posturi de genul acesta, nu te sfii. Luaţi-o ca pe o leapşă, dacă alt context n-aveţi.
