Ovidiu Sîrb

Mii de scuze anticipat, am băut niţel.

În seara asta am fost în club. Anume D’Arc, în caz că eşti timişorean. Ei, D’Arc este, întâmplătror, un club care-mi place. Îmi place muzica, atmosfera şi locaţia în sine. Nu frecventez cluburi, discoteci şi alte alea, dar să mor de nu-mi place D’Arc. Dacă aş fi un clubber după definiţie, ăsta ar fi prima mea opţiune.

Am fost cu doi prieteni. Unul din ei a plecat după o oră (îl înţeleg, el e houser frate, şi pe lângă asta, îl şi aştepta gagica numa bine încălzită), iar celălalt a rezistat până la ora 3 jumate cu mine. “Nu-mi place muzica“, a zis de nenumărate ori în seara asta. Zic: “Cum pula mea să nu-ţi placă? Te cunosc de 12 ani, ştiu că-ţi place”. Zice “Da, dar acasă, asta nu e muzică de club. Nu e muzică de agăţat.”

Şi am priceput. Clubbing-ul e, carevasăzică, pentru ca să fuţi.

Zic: “Bine mă, parcă ziceai că dai de băut, că ieşim în oraş să ne simţim bine, că pula mea, e vineri seara şi tu nu vrei s-o arzi pe interneţi. Nu te simţi bine?”

Zice: “Nu, că pe muzica asta nu poţi dansa cu pizde, nu poţi agăţa, nu te poţi antrena pentru viitor etc.”

Păi bine, băi frate, aici e problema: eu mă simt bine, tu nu. De ce? Pentru că eu am venit aici să mă simt bine. Eu înţeleg prin asta aşa: dansez mult, beau puţin, fumez o ţigară când am nevoie de o pauză şi am grijă de mine. Nu-mi pasă cine e în jur, ce ar trebui să fac, cu cine ar fi normal să vorbesc, că am 22 de ani şi încă n-am futut peste 9000 de gagici. N-am nevoie de antrenament, mă descurc şi de futut, dacă-mi vine tare, mă descurc şi de prietenă dacă mă simt singur. Am avut partea mea de aventuri, o să mai am alte aventuri când o să înceapă criza specifică vârstei care va fi, am avut partea mea de succese, am avut partea mea de refuzuri, sau vorba aia, de “antrenament”. Ce satisfacţie ai, frate, când te refuză o urâtă? Sau când te acceptă? Ce pula mea înveţi? Şi-aşa nu fuţi nimic. Măcar de ai fute ceva, aş putea zice că ai un avantaj asupra mea. Dar tu nu, “Batman, Batman!”. “Mă antrenez“. Sau, “I-am luat număru, să mor io, dar nu o sun, că EU sunt premiul, nu ea“. Băi, de bine, de rău, eu am oricând pe cineva cu care să port o discuţie antrenantă, cu care să mă simt bine odată în oraş, cu care să mă uit la televizor pe U TV şi să fac mişto de Beyonce şi cu care să îmi satisfac pornirile animalice sexuale, în vagin, anus şi cavitate bucală. Indiferent că e sau “iară aia, frate?” sau că “e urâtă, dă-o-n căcat” (şi strugurii sunt ai dracului de acri, ştii cum e).

Da, eu sunt mulţumit cu viaţa mea. Mai mult decât mulţumit, sunt fericit. Sunt recunoscător pentru viaţa mea. Da, vreau mai mult. Dar nu mai mult în sensul golaş şi fără esenţă, shallow, pe care-l cauţi tu. Nu caut cantitate, caut calitate. Nu vreau să cunosc 10 fete într-o seară şi să le iau numărul de telefon. Vreau să cunosc una la trei luni şi să-i zic “ne vedem mâine”, după ce am discutat două ore la o cafea. Nu neg, nu mi-ar displace ideea să am aventuri de o noapte, de o zi sau de o oră. Mi-a plăcut dintotdeauna treaba asta. Dar nu îmi voi face un ţel din asta. Nu îmi voi dedica energia şi buna dispoziţie încercând să dansez cu cât mai multă lume sau cât mai multe gagici pe seară. Nu mă voi băga în treburile celorlalţi, doar ca să simt că “tot clubul era al nostru, coaie!“, nu voi dansa cu alţii doar pentru că ei se simt bine şi trebuie să arăt şi eu că pot, trebuie să mă vadă toată lumea că lumea e a mea şi mă distrez, sau pentru că e mişto să te întorci într-o parte şi toată lumea să te salute. Da, creşte pipota în tine când te întreabă lumea de sănătate, corect. Ştiu şi eu, din anii ăia doi de când cântam. Era la fel, doar că lumea care interacţiona cu mine nu era tot timpul beată. Şi la ce bun? Cu ce te ajută?

“Dar cum o să ai fata pe care ţi-o doreşti, aia de care chiar o să-ţi placă la un moment dat, cu care vrei să-ţi petreci multă vreme, dacă nu exersezi?“. Ei, uite că o am pe fata aceea. Şi chiar dacă n-aş avea-o, crede-mă că nu mă văd îndrăgostindu-mă într-un beci, cu o lumină obscură pe faţă şi başi prea puternici în organe.

Dar îţi respect alegerea, îţi respect părerea şi mă voi sacrifica, la nevoie, pentru dreptul tău de a o avea. Doar nu încerca să mă convingi şi pe mine să îţi preiau obiceiurile şi stilul de viaţă. Ţine minte: fericirea e artificială, iar Moş Crăciun, Dumnezeu şi Gigel nu există.