Cugetarea zilei

Perversitatea e o boală ce se transmite pe cale sexuală.

De ce sunt femeile superioare bărbaţilor

Deci Cami doreşte să-mi răscumpăr greşelile de la întâlnirea bloggerilor şi să scriu şi ceva frumos despre sexul frumos, sub forma lepşei cu numele “De ce sunt femeile superioare bărbaţilor”. Răspunsul? Pentru că ele pot convinge un bărbat să îşi dorească să devină un om mai bun, fără măcar să i-o ceară.

Şi pentru sâni. You can’t argue with that.

Oare ce zice Alex? Dar fratele? Dar tânărul Narcis?

Nisip în Audi

Dragi posesori de Audi, aşa se curăţă un motor.

QFT:

Probabil că e din ciclul poveştilor cu spermă pe placa video, dar nevertheless, puncte în plus pentru idee.

Snap Preview, mori!

Băi ce mă oftică Snap Preview. E pe toate blogurile de pe WordPress.com by default, iar unii mai voinici şi-l pun chiar din proprie iniţiativă. Îţi sare în faţă când vrei doar să vezi ce link e sub text, rămâne acolo blocat de nu mai poţi citi nimic în jur. În fine, long story short, am aflat cum scap de Snap Preview: hover pe un link care are preview, clic acolo, la rotiţă, disable, disable for all sites. Nu era chiar aşa de greu, corect, dar pentru că încerc să scap repede de preview când apare, n-am avut de unde să aflu cum se scoate de tot.

Top 5 Soundtracks - leapşă

De la tovarăşul Alex vine o leapşă foarte frumoasă, anume top 5 soundtracks. Ei, aici e cu cântec (), că sunt atâtea soundtrack-uri de nota 10 (părerea mea™), încât nu cred că ce o să iasă o să fie un top 5 pe bune. De fapt nu, nici n-o s-o fac aşa, ci o să-mi iau libertatea să fac două topuri. Unul cu Original Score şi altul cu Soundtracks. Deci, în ordinea găurilor din nădragi: (şi aici îl despărţim, că e prea mult Flash pentru prima pagină) Continue reading »

Melodia saptamanii, so far

Islands - The Arm

Lunea sunt îndrăgostit

Serios, de la weekend mi se trage. De obicei lunea sunt rupt de somn, după weekend, deci până după-masa sunt rupt de foame. Ei, senzaţia asta de foame plus senzaţia de somn şi de căldură constantă îmi dau senzaţia aia de fluturi în stomac, senzaţie care se întâmplă când sunt îndrăgostit. Aşa sunt eu lunea. Îndrăgostit de oricine. La orice fată m-aş gândi, cu orice fată aş vorbi sau m-aş întâlni, dacă nu dorm puţin sunt convins că ea e jumătatea mea şi că vreau ca ea să fie nevasta mea căreia să-i fac doi plozi frumoşi şi deştepţi ca mine, sau cu sâni frumoşi ca ai ei (căci eu interacţionez doar cu fete cu sâni frumoşi, se ştie). Nu contează că e vânzătoarea de la Fornetti, pisi de pe trecerea de pietoni, o colegă de muncă, o colegă de facultă, o vecină, o fată cunoscută ieri sau una cunoscută acum 7 ani. Eu le iubesc, lunea, pe toate. Serios. Şi e frumos, uneori îmi dau chiar şi lacrimile de la atâta pasiune interioară.

Sau poate de la foame.

TM-99-Blog, v6

Gata, m-am întors. S-a întâmplat şi a şasea întâlnire, o întâlnire mai restrânsă, dar mai lungă (cel puţin pentru mine). Am ajuns pe la 16:30, masa noastră fiind singura ocupată din bar. Erau de faţă Dora, Richie, Nuzzu, Cami şi Bloodie. Numa bine ce ne-am încălzit de la prima bericică şi a apărut şi Răzvan, după care şi Cristi. Dora a plecat foarte repede, a apărut într-un final şi Dan şi am început să jucăm darts şi să batem cuie. Ştiţi cum e, da? Trebuie să baţi un cui în buşteanul din dotarea localului cu partea subţire a unui ciocan. Ultimul care reuşeşte să-l bage plăteşte berile jucătorilor.

Am pierdut, am dat bere. După aia a pierdut şi Dan şi a dat bere. Ne-am distrat, plus că a fost un prilej să facem tot felul de glume cu aluzie sexuală, gen “vezi că ţi s-a îndoit”, glume care au dat naştere unei seri pline de bancuri care au trimis fetele acasă, Cami fiind singura care a rămas pe poziţii voiniceşte. Aş dori pe această cale să-mi cer scuze fetelor pentru limbajul folosit, pentru expresiile care mai mult ca sigur că le-au rămas întipărite în minte şi le vor bântui pentru mult timp. Fetelor, aţi fost şi sunteţi cele mai frumoase şi vă mulţumesc în numele colectivului masculin al TM 99 Blog pentru răbdarea şi înţelegerea de care aţi dat dovadă şi de care veţi da dovadă şi pe viitor (sper). Vă iubim sincer.

După care a sosit şi Adi şi ne-am beţivit cu toţii cel puţin până la miezul nopţii, când eu am plecat singur, tz tz tz. Subiectele discuţiei s-au învârtit, în mare, între sâni şi bancuri porcoase, muzică şi bineînţeles bloguri.

Am aflat nişte chestii interesante, cum ar fi că Bloodie nu poate mânca dacă se uită cineva la ea, după cum se vede şi din una din poze, hehe. Apoi Cami mi-e vecină de 15 ani de zile, dar nu ne-am ciocnit nici măcar odată.

RE: Reminder: nu uit, ţi-o acordez cu prima ocazie.

Şi ca să nu uit, înainte să pun pozele, să ne amintim de pariu. Am pus un pariu cu Dan. El zice că “Adeline” e melodia trupei Partizan, eu zic că e a trupei Timpuri noi. Dane, pe site-ul oficial Timpuri Noi Adeline e trecută pe albumul din ‘98, cu trei ani înainte să se despartă şi să se formeze Partizan, după cum zice Wikipedia. Deci:

Şi, ca de obicei, poze:

La mai mare, copii! Data viitoare la iarbă verde.

Îmi place:

Melodia, clipul şi mai ales Katie White:

(The Ting Tings - That’s Not My Name)

Spoilers ahead

Ia ghiciţi la ce film am fost până acum o oră. Corect, Indiana Jones 4. A fost al doilea cel mai aşteptat film de mine de anul ăsta (primul fiind The Dark Knight, woooo!) şi a fost demenţial.

Încă odată, urmează detalii din film pe care nu v-ar place să le ştiţi înainte să vedeţi filmul. Elemente din poveste, surprize. Spoilere. Get the idea? Here goes.
Continue reading »

Cugetarea zilei

Când o să am un plod, dacă e fată, o să-i pun numele Ema. Şi când e tristă, o să-i zic “Nu mai plânge, Emo…”

Vara

Ştiţi ce urăsc eu vara? Nu, nu canicula. E frumos pe caniculă, umblă gagicele dezbrăcate. Nu. Ţânţarii mă oftică.

De exemplu, monstrul ăsta:

Bine, poza n-am făcut-o eu, că dacă îl prindeam pe unul în postura asta îl pozam deja şters de pantaloni. Dar ideea contează. La mine în familie, eu sunt cel cu ghinionul de a fi muşcat de ţânţari. Unii îmi zic că am sângele dulce, de aia mă muşcă. Altele îmi zic că sunt un dulce, de aia mă muşcă. Mă fornichez în el sânge dulce, mai bine mă lipsesc.

Deja e plin de ei, şi încă nu e cât de rău se poate, încă îi mai pot controla. Pentru ucis folosesc pastile, pentru muşcături am cremuţă din aia chinezească, care nici ea nu mai e ce era odată. Dar vine vara şi nu mai mor nici cu pastile. Şi sunt nesimţiţi, vedea-i-aş desert de păianjen, mă muşcă cu mine de faţă. Şi mă umflu tare, şi mă mănâncă. Ce-i de făcut?

Formaţia Vama lansează albumul Vama

Mâine, 22 mai, pe interneţi, şi în 6 iunie la Arenele Romane. Lansarea pe interneţi se face în format digital, albumul putând fi descărcat, de mâine, printr-un SMS de 4 euroi. Plus TVA, normal.

Iniţiativa e bună, sunt probabil primii (cel puţin aşa susţine Tudor pe blog, dar a fost deja săptămâna trecută un scandal legat de ce scrie el pe blog) care fac treaba asta în România. Partea bună e că e mai eftin decât un CD din magazin, banii nu mai trec pe la casa de discuri şi vine, pe lângă mp3, şi în WAV. Adică o copie 1:1 a CD-ului, fără pierdere de calitate. Partea proastă, însă, e că va apărea mult mai repede pe trackerele cu tradiţie şi pe DC++. Mă rog, partea proastă pentru ei.

Pe site-ul Vama există un colaj de 30 de secunde din fiecare melodie de pe album, care este:

L-am ascultat de trei ori, şi pot zice că Tudor şi-a spălat păcatele făcute cu “Fericire în rate” (a se citi “nu mi-a plăcut albumul”). Sună a vechea Vamă Veche, dacă aş putea zice aşa. Aştept să văd ce a făcut din Fotomodele, că am tot auzit pe interneţi versiuni live trase prost şi mi-a plăcut. Cred că îmi vor place şi Scrisoare către Făt-Frumos, Undeva prin Vamă şi Suflet normal, din câte am auzit în “trailer”. În fine, revin cu impresii despre album zilele astea.

Radio Alternativ şi nişte muzică

Am dat ieri, din link în link, de Radio Alternativ, de care m-am îndrăgostit după 10 minute de ascultat. Deci, să fim înţeleşi: de la The Cure la The Pogues, de la Spin Doctors la The Smiths, de la Morcheeba la Keane. Are ceva în plus faţă de celelalte (două) pe care le mai ascult. ProFM Alternativ parcă prea mult o arde în post-punk revival, iar pentru pop-ul de la Guerrilla parcă n-am tot timpul răbdare. Până acum, aici e numai bine.

Şi nişte muzică:

Throw Me The Statue - About To Walk

Tilly & The Wall - Beat Control

Death Cab For Cutie - I Will Possess Your Heart (varianta scurtă, nu e aia de 8 minute)