Impresii de la boşorogi

Băi frate, boşorogi sau nu, Scorpions sunt legendari. Am aşteptat un spectacol mare de la ei, şi a fost epic.

O scurtă recapitulare. Ajungem în Piaţa Mare la ora 19 fără vreo cinci minute. Atmosferă familiară, primitoare, ca acasă. În sensul că, la fel ca la alte evenimente organizate în Timişoara, la jumătate de oră dupa ora oficială a începerii spectacolului apare un domn (?) care citeşte timp de 5 minute sponsorii, le mulţumeşte şi le închină ode, după care mai aşteptăm vreo zece minute să apară Compact. Bine, nu ne-am plictisit tare, aveam la dispoziţie un proiector pe care rulau reclame la firma organizatoare, ceea ce mi s-ar fi părut de interes, dar vorba aia, nu mi s-a părut de interes.

Compact au cântat în principiu şlagărele lor pe care - nu-i aşa? - le ştim cu toţii. Au fost simpatici, entuziaşti şi veseli şi au bucurat pe toată lumea. Chiar şi pe un grup de maghiari care se zbenguiau în faţa mea (blondo, te pup, ioi), deşi nu înţelegeau nimic. N-au cântat Fata din vis.

După Compact, acelaşi domn a recitat din nou sponsorii, după care jumătate de oră de linişte, neliniştire şi anticipaţie, pe soundtrack de Judas Priest, AC/DC, Motley Crue, Aerosmith (cred, aşa am auzit din jur că se chemau, n-am cultura metalelor foarte dezvoltată).

Linişte. Muzică ca de circ, pe linia piesei Humanity, lumină albastră pe scenă, fum, vocea gagicii android din Hour I rulată de pe CD, după care tobe şi dezmăţ. Un început în forţă, puternic, impunător. Au cântat vreo patru melodii de pe ultimul album, câteva de pe penultimul (nu ştiu care cum, nu sunt familiar cu albumul) şi câteva clasice. Au plecat, au revenit pentru bis. Wind Of Change şi Rock You Like A Hurricane, după care au şters-o din nou şi au revenit pentru When The Smoke Is Going Down. Delicios.

La Phoenix n-am fost.

Filed under Evenimente, Muzică, Review |